Arhiva din October, 2010

Ziua de 25 septembrie in comuna Sag



Cu emotie in suflet ma indrept spre comuna Sag, este ora 07:30, telefonul suna fara oprire. De teama sa nu fi uitat ceva fac in gand inventarul materialelor din masina… totul e ok, nu am uitat nimic. In fata primariei ma asteptau cu nerbadare cei 42 de elevi insotiti de 4 profesori si deasemenea si dl. Ciogescu Dorin, reprezentantul primariei. Dupa ce au fost date toate indicatiile impreuna cu sacii, manusile si apa, elevii au plecat spre punctul pe care trebuiau sa-l ecoligizeze. Pana la ora 09:00 venisera cei 70 de voluntari ai jandarmeriei mobile precum si cei 30 de voluntari ai penitenciarului, inarmati cu saci, masti si manusi, care s-au apucat imediat de treaba.
Rand pe rand au urmat si voluntarii companiei Ursus, 100 la numar, precum si reprezentanti ai firmelor Herbal Life, Hella, si Liceului Iris. Am avut si cateva grupuri de voluntari: tineri, parinti, copii si bunici toti dornici sa ajute. Bineinteles au fost prezenti si cei 20 de angajati ai primariei. Avand un numar mai mare de voluntari decat ma asteptam, am incercat sa acopar cat mai mult posibil din suprafata vizata pentru curatenie si am reusit! La ora 10:00 primeam deja primele cifre de pe teren – 466 de saci stransi. Masinile de salubritate au iesit pe teren undeva dupa ora 10:30 facand cu greu fata numarului mare de saci de pe mariginea drumului.
Am avut si un tractor cu remorca din partea primariei care intra pe camp unde masinile Retim nu aveau acces. Au fost si cativa voluntari care si-au folosit masinile proprii pentru a aduce sacii de pe marginea Timisului pana la sosea de unde sa ii poata ridica masina de salubrizare. Pana la ora 12:00 aveam 1412 saci. Am ramas impresionata de entuziasmul copiilor care au adunat in mai putin de 2 ore, 102 saci. Nici jandarmeria sau peniteciarul nu au fost mai prejos, impreuna adunand 880 de saci.
Datorita agitatiei permanente si a telefonului (care suna incontinuu) am apucat sa beau o gura de apa abia la ora 13:30 cand cifra finala era 1987 de saci adunati de catre cei 494 de voluntari. A fost placut sa vedem ca exista atat de multi oameni care se implica si isi implica si copiii in acest gen de actuni.
Multumiri multe Scolii Generale din comuna Sag – profesorilor: Radu-Cosmin Flavius, Cotoc Carmen, Rosu Elena si d-lui director Zinca Nicolae si deasemenea Primariei Sag – d-lui Ciogescu Dorin, persoana de contact din primarie si d-lui Oprea Venus, primarul comunei Sag, pentru sprijinul acordat pe toata durata campaniei.

Multumiri speciale tuturor celor care au participat si au aratat ca si Romania poate!!! Am facut-o timiseni… acum trebuie sa pastram!


Articol scris de Andreea Nagy, coordonator local

de Echipa LDIR - Timiș - October 30, 2010

25 septembrie: Lovrin, Jebel, Parta, Giroc

Lovrin

Autoritatile locale din comuna Lovrin, fiind interesate in promovarea unor actiuni de igienizare si de pastrare a unui mediu ambiant curat, a popularizat actiunea de curatenie din data de 25 septembrie 2010, de indata ce a luat la cunostina de aceasta actiune, prin intermediul unor tineri ce faceau parte din grupul de initiativa.
In data de 25 septembrie 2010, la orele 8 dimineata, a pornit actiunea de curatenie in comuna Lovrin. In urma popularizarii actiunii, persoanele fizice si firmele au inceput o actiune de curatire si colectare a gunoaielor din fata unitatilor economice, iar voluntarii prezenti au strans gunoaiele aflate in zona Parcului 1 Mai, a Strandului termal, precum si in centrul localitatii Lovrin.
Precizam ca, s-au strans 63 de saci cu reziduri din plastic, care in aceeasi zi au fost ridicati de o firma specializata in colectarea deseurilor de plastic, a hartiei si a dozelor de aluminiu si transportati la sediul firmei din Sannicolau Mare. Este de remarcat faptul ca la aceasta actiune au participat un numar de 12 elevi din clasa a XII de la Grupul Scolar Romulus Paraschivoiu Lovrin si 2 studenti, alaturi de ceilalti voluntari la actiune.

Articol scris de Vali Calapis din comuna Lovrin

Giroc, Jebel, Parta

Jebel: Coordonator comunal: Ionel Olariu
Bulzan Alina Gabriela: “NOI SUNTEM UN PLUS DE SPERANTA!”
Multumiri speciale:
- Doamnelor profesoare Bulzan Alina si Arazan Deliana;
- Domnului Ionel Olariu – coordonator comunal Primaria Jebel;
- Domnului primar Bociu Sabin Ionel
Numar voluntari: 50
Numar saci colectati: 60



Parta: Coordonator comunal: Dunca Ioan
Daniel Dragan: „PAMANTUL VREA SA RESPIRE, AJUTATI-L !”
Multumiri speciale:
- Domnului director al scolii cu clasele I-VIII Parta: Dragan Daniel
- Domnului viceprimar Dunca Ioan
- Domnului primar: Petricaş Mihai
- Rodica Mateas – lider echipa de voluntari
Numar voluntari: 84
Numar saci colectati: 136



Giroc: Coordonator comunal: Florea Petronela
Iosif Ionel Toma: „CURATENIA – O COMPONENTA ESENTIALA A EDUCATIEI CIVICE”
Multumiri speciale:
- Doamnei Florea Petronela – Responsabil Mediu Giroc
- Doamnei Directoare a scolii cu clasele I-VIII din Giroc: Costa Melentina
- Doamnei Directoare a scolii cu clasele I-VIII “Iosif Ciorogariu” Chişoda: Deneş Marieta
- Domnului primar: Iosif Ionel Toma
- Domnului Moise Ionel – consilier primar
- Iulia Tutuianu – Asociaţia Leo Timişoara
- Marius Veltan – Best Timisoara
- Horia Dumitrescu – lider echipa de voluntari
- Bogdan Cojocaru – lider echipa de voluntari
- Ciurea Cristian – lider echipa de voluntari
Numar voluntari: 151; Numar saci colectati: 370

Articol scris de Claudia Oprita, coordonator zonal

de Echipa LDIR - Timiș - October 30, 2010

Noi, in 25 septembrie am…

Cenei

Pe data de 25 septembrie in comuna Cenei aceasta activitate a luat o amploare cum nu ma asteptam, la curatenie au participat politia pentru supravegherea traficului, scoala generala si primaria.In localitate am avut un coordonator minunat dl. Tihomir Barbulov care alaturi de dna. secretara au impartit voluntarii in doua grupuri si au plecat unul catre Bogda si unul catre Uivar.
Au dus proiectul cu brio pana la capat, tot ce era cartat a fost colectat plus multe alte mici locuri de care stiau doar cei de acolo. In aceasta comuna ca si in multe altele proiectul a avut un final fericit si asteapta cu nerabdare alta actiune din partea “Let`s Do It,Romania!”.

Articol scris de Ficiuc Bogdan, coordonator zonal

Dudestii Noi, Masloc,Fibis,Ortisoara,Periam,Sanandrei

“Cred ca rata de succes nu se masoara doar in saci adunati, ci mai degraba in secundele in care romanii s-au gandit la aceasta tema, caci oricare astfel de secunda este una scazuta din ignoranta. ” (Dudestii Noi)
“Cea mai draguta scena de sambata este cum 17 oameni descarcau 4 remorci de gunoie si peste drum de primarie, la birtul satului, oamenii se distrau si se amuzau pe seama noastra.”( Masloc)
Ii voi enumera pe cei cu care am colaborat si care mi-au fost de un real ajutor, nu inainte de a-i mai felicita o data si de a le multumi pentru efortul si dedicatia cu care au dus treaba la un bun sfarsit!
1. Fibis – Dl. Ignat Ioan, coordonator. (55 voluntari, 151 de saci)
2. Masloc – Dl. Ghit Vasile, coordonator (104 voluntari, 172 de saci)
3. Ortisoara – Dl. Golorom Marian, coordonator (75 de voluntari, 50 de saci)
4. Periam – Dl. Mirea Cristian, coordonator (30 de voluntari, 50 de saci) 5. Sanpetru Mare – Dl. Hadnaghy Milovan, coordonator (83 de voluntari, 85 de saci)
6. Sanandrei – Dna. Bocerean Nita, coordonator (129 de voluntari, 345 de saci)
7. Dudestii Noi – Dl. Ion Gosa, coordonator (93 de voluntari, 225 de saci)
Nu in ultimul rand, mii de multumiri si felicitari intregii echipe de voluntari de pe Timis, care a facut ca proiectul sa prinda viata si sa aiba un final incununat de succese! Sunt mandra ca v-am cunoscut si ca am putut sa dau si eu o mana de ajutor!

Articol scris de Angela Maxim Patasan, coordonator zonal

Giulvaz, Peciu Nou

Echipa noastra s-a impartit in doua grupe, una sa curete zona localitatilor Peciu Nou si Dinias, iar cealalta, Sanmartinu Sarbesc si Giulvaz. Transportati cu microbuzele scolii si ale Primariei, am ajuns in locurile “cu probleme”. Gunoaiele erau aruncate cu atata indiferenta, fundurile baltilor erau pline de sticle, sute de ambalaje se ascundeau printre maracini.
Multumim Primariilor pentru sprijinul acordat, Liceului Teoretic Peciu Nou si tuturor voluntarilor care au dorit să schimbe tara. Asteptam si urmatoarea editie “Let’s Do It, Romania!”, pentru ca stim ca va exista..de fapt, trebuie sa existe!”

Articol scris de Oana Ianosevici, coordonator zonal

de Echipa LDIR - Timiș - October 30, 2010

Membrii echipei de Coordonare Judeţeană Braşov a Proiectului “Let’s Do It, Romania!” participă la Evenimentul “Biblioteca Vie” în perioada 29 -31 Octombrie !

Categoria Braşov

Patru dintre Coordonatorii Judeţeni ai Proiectului “Let’s Do It, Romania!”  au acceptat propunerea Asociaţiei De Servicii Sociale SCUT  Braşov de a participa la evenimentul din acest week-end de la Biblioteca “George Baritiu” din Braşov.

 

Ioana, Claudia, Lucian şi Codrin vor fi Cărţi Vii şi vor împărtăşi cititorilor ce vor veni să-i întâlnească, poveşti din experienţa lor de antropolog, voluntar, jurnalist şi inginer ecologist. Fiecare are în cuprinsul său şi un capitol special despre munca la Proiectul “Let’s Do It, Romania!” , unde se regăsesc activităţile publice pe care le-au derulat în această campanie, situaţiile interesante pe care le-au întâlnit dar şi rezultatele obţinute.  Te aşteptăm în sala de lectură să răsfoim împreună şi câteva pagini din povestea “Let’s Do It, Romania!” ,  o experienţă trăită intens de echipa din Braşov - oraşul care a mobilizat cei mai mulţi voluntari în 25 septembrie.

 

 

 În Biblioteca Vie vei putea întâlni multe cărţi interesante cu poveşti deosebite. Poţi citi un sportiv, un emigrant, un tânăr instituţionalizat sau un astrolog. Cărţile vii nu sunt actori ce joacă un anumit rol, ci sunt oameni cu poveşti care ar da cititorului o experienţă unică de învăţare în doemniul diversităţii. Biblioteca Vie îşi propune să promoveze respectul pentru drepturile omului şi demnitatea umană, să atragă atenţia asupra diversităţii în toate formele ei, să stimuleze dialogul între oameni.

 

 

de brasov - October 28, 2010

Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt prezentă în cele mai importante zone cartate din Municipiul Braşov

Categoria Braşov

Vărful Postăvaru, Dealul Warthe, Muntele Tâmpa şi Dealul Melcilor – 4 zone intens vizitate de turişti şi în consecinţă marcate ca puncte fierbinţi pe harta gunoaielor din Municipiul Braşov. Partea bună a lucrurilor în 25 septembrie a fost că voluntarii braşoveni s-au mobilizat în număr foarte mare către aceste zone. Au participat şi multe grupuri de elevi însoţiţi de profesori, excepţia fiind vârful Postăvaru unde au acţionat iubitorii muntelui susţinuţi de administratorii cabanei – SKV Sibiu cărora li s-au alăturat şi turiştii aflaţi întâmplător la faţa locului.

 

Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt  a oferit numeroşilor voluntari ce au ajuns în aceste zone saci şi mănuşi, asumându-şi în totalitate echiparea voluntarilor ce au acţionat în respectivele puncte. Ei au distribuit şi tricouri participanţilor la acţiune. De asemenea, angajaţii instituţiei au fost cei care au asigurat organizarea echipelor in fiecare dintre zonele menţionate, unde au fost prezenţi de dimineaţă şi până după plecarea voluntarilor.

 

Cel mai însemnat ajutor oferit echipei de organizatori a fost participarea acestei instituţii cu mijloace de transport proprii în 25 septembrie şi asigurarea transportului unei bune părţi din deşeurile colectate către Agenţii Autorizaţi. Ca să vă faceţi o idee despre cantităţile ridicate, vă putem da ca exemplu Vârful Postăvaru de unde au fost transportaţi cam 2000 de saci de gunoi, iar la Rampa Ecologică Fin- Eco au fost transportate 6,600 kg de deşeuri de către RPLP Kronstadt .

 

RPLP Kronstadt a însoţit şi delegaţia de oficialităţi implicată într-o acţiune de ecologizare pe Drumul Poienii – Zona Dealului Warthe in 25 septembrie: Primarul Brasovului George Scripcaru alături de Ministrul Finanţelor – Gheorghe Ialomiţianu si Secretarul de  Stat – Marius Fecioru (Ministerul Comunicatiilor). Echipa autorităţilor a îmbrăcat tricourile oferite de RPLP Kronstadt şi s-a înarmat pentru curăţenie cu saci şi mănuşi oferite de reprezentanţii Regiei.

Merită menţionat şi sprijinul oferit de Regiile Publice Locale  a Pădurilor Săcele, Zărneşti şi Râşnov care au susţinut pe teren voluntarii din aceste localităţi cu materiale (2000 saci  şi 400 mănuşi oferite de RPLP Săcele), au participat efectiv la curăţenie şi au fost implicate şi în transportul deşeurilor din zonele dificile.

de brasov - October 28, 2010

România trebuie să fie curată!

Sunt oameni în România care cred în valori de bază precum bunul-simţ şi respectul faţă de tot ceea ce ne înconjoară.


Ne bucurăm că în drumul nostru apar tot mai mult astfel de oameni pentru care a face curăţenie şi a strânge după alţii nu este o ruşine, a rupe câteva ore din timpul lor liber pentru a reda frumuseţea naturii nu este un capăt de ţară, a fi responsabil este parte din comportamentul firesc de zi cu zi.


Domnul Dan Cotenescu este un astfel de exemplu de om care îşi doreşte să trăiască într-o ţară mai curată şi cu cetăţeni mai civilizaţi. Pentru el, 25 septembrie a fost încă o zi în care şi-a suflecat mânecile, şi-a pus mănuşile în mâini şi a umplut sacii de gunoaie. Şi cu o săptămână înainte de Ziua de Curăţenie Naţională, dar şi ieri, a strâns deşeurile din satul Victoria, judeţul Tulcea.


Echipa Let’s Do It, Romania! este impresionată de lecţia pe care ne-o dă domnul Dan Cotenescu prin exemplul propriu şi sperăm ca acţiunea dumnealui să fie preluată şi de alţii ca model şi, în acelaşi timp, să fie înţeleasă de cei care aruncă.


de Anamaria Hâncu - October 26, 2010

Poiana Brasov e mai curata si datorita noua!

Am fost si noi la curatenie pe 25 septembrie. :)

Fosti studenti, din toate colturile tarii (Olt, Prahova, Neamt, Arges) ne-am intalnit in Bucuresti.

Acum locuim aici, muncim aici… dar nu ne consideram bucuresteni (nu am nimic cu bucurestenii, doar ca noi nu ne consideram):)

Ne-am ales un morman in Brasov, am zis sa imbinam utilul cu placutul.


Ne place foarte mult zona Brasovului, unii dintre noi chiar vrem sa ne mutam acolo, asa ca am pornit sambata dimineata sa curatam mormanul nostru, undeva langa Poiana Brasov.

Am ajuns la 10 si un pic la Predeal si nu am gasit pe nimeni la centrul de langa gara… asa ca am pornit catre Rasnov.

Pe drum multi voluntari curatasera deja mormanele lor. Erau foarte multi saci pe marginea drumului si oameni voiosi care inca mai curatau. Incepusem sa ma sperii de cati oameni erau pe teren: daca ne-a luat cineva mormanul?

Am ajuns in Rasnov unde doamna viceprimar s-a dovedit a fi de nota 10 pentru ca era foarte animata de intreaga actiune si dornica sa ajute. Mi-a placut foarte mult de ea. Mai erau acolo 2 persoane fara echipa care ni s-au alaturat, si astfel am facut o echipa de 8 :)

Un alt lucru care m-a impresionat placut a fost ca pe langa o localitate (nu i-am retinut numele) erau localnici pe marginea drumului care curatau. Si aveau o caruta in care incarcau sacii cu gunoi. Mi s-a parut genial… inseamna ca mesajul a prins radacini si la oamenii de la tara (lucru pe care nu prea il credeam posibil)

Am ajuns la morman si  echipa noastra de 8 oameni a umplut 36 de saci + alte materiale de constructii. Am gasit foarte multe cabluri in mormanul nostru, si noi credem ca “au renuntat ursii la internet pe cablu, acum au wireless”, altfel cum sa explicam atatea cabluri in padure?

Cei de la Urban au venit si i-au ridicat si totul a fost foarte bine.


Cu ce am ramas?

Am ramas cu multumirea ca am participat, ca am facut ceva si ca nu am stat cu mainile in san.

Nu a fost foarte greu de curatat doar ca am fost socati si tristi sa vedem cate lucruri poate sa arunce omul in padure.  Am gasit sticle de suc de pe vremea lui Ceausescu, foarte multe cabluri (ca cele de pe stalpi si unele chiar mai groase), obiecte sanitare, sticle si borcane multe, etc.

Am fi putut sa mai curatam mult si bine, ca era mizerie in toata padurea, pana departe, dar am obosit, ni s-au terminat sacii si ne presau si cei de la Urban care tot treceau prin zona si intrebau “ mai aveti?”.

Acum, ceea ce sper e sa nu se termine aici. Sa se mai organizeze si anul viitor o actiune similara. Mormanele mari de zeci de ani au fost curatate, intr-un an se vor strange altele, dar sigur nu la fel de mari. Daca o sa se faca o zi de curatenie cativa ani de acum incolo, sigur o sa fie mult mai bine. Deja este mai bine! :)

Sper doar ca organizatorii sa nu se dea batuti sau sa se lase descurajati de ce zic unii sau altii si sa continue.

Acesta a fost primul pas… dar daca noi o sa povestim cum a fost si o sa impanzim net-ul cu povestile noastre, la urmatoarea curatenie o sa fim sigur mai multi si mai bine organizati :)

Poate ca un ONG care sa se ocupe de cartare pe parcursul unui an ar fi binevenit, iar apoi, o zi de MARE curatenie. :)

Eu cred ca s-a facut o treaba buna, cu toata nesimtirea unor romani sau a unor autoritati. Lumea s-a implicat si cu totii am facut treaba foarte buna.



We really did it Romania!


de Anamaria Hâncu - October 23, 2010

Decât o poveste

Şi a mai venit un moment pe care îl aşteptam de foarte multă vreme: lansarea numărului 4 din “Decât o Revistă”, număr care găzduieşte povestea Let’s Do It, Romania! scrisă de Gabriela Piţurlea, jurnalistă care a fost alături de noi în ultimele luni, fiind martora realizărilor, nemulţumirilor, împlinirilor şi finalizării cu succes a acţiunii de pe 25 septembrie.

Aşteptam apariţia acestei reviste aproape cu acceaşi nerăbdare cu care aşteptam  ziua de 25 septembrie. Sau venirea lui Moş Crăciun în copilărie :) . Mă gândeam că în acele rânduri mă voi regăsi pe mine în stări de nervozitate,  de oboseală, aruncând cuvinte grele. Şi mi-era teamă, recunosc. Deşi eram conştientă că oamenii care citesc povestea ar fi înţeles că era normal să fie astfel de stări într-un asemenea proiect provocator. Nu a fost însă aşa :) .

Joi seară am mers în familie, alături de colegii mei din Let’s Do It, Romania la evenimentul de lansare al revistei. Cum am intrat în club, am cumpărat revista şi am început să răsfoiesc, încercând să ajung mai repede la poveste.

Este prezentată povestea Let’s Do It, Romania! de la început, cu toţi paşii, cu piedicile, cu micile bucurii, dar şi cu avântul luat odată cu luna august şi care ne-a condus spre încheierea cu succes a zilei de 25 septembrie. Mi-am amintit cu drag de momente şi situaţii pitite de vreme sau de acţiunile recente din viaţa mea în Let’s Do It, Romania! Mi-am amintit cu drag interviul dat Gabrielei în microbuz, pe drum spre Bucureşti de la Giurgiu unde mersesem să lansăm proiectul când îi vorbeam cu lacrimi în ochi, declarând că nu am curaj să mă gândesc la cum arată ziua de 25 septembrie (moment relatat în articol) sau de şedinţa foto cu Cătălin Abagiu în care eram stresată suficient încât să par tristă (şedinţa foto avea loc fix cu două zile înainte de 25 septembrie). Văzând poza din revistă, prietenii mei au apreciat în unanimitate că semăn cu Albă- ca- Zăpada :)

Întâmplare sau nu, pe coperta este un bun prieten al proiectului Let’s Do It, Romania!, Artanu’.

Pentru cei care nu au reuşit încă să îşi cumpere revista, repede la cumpărături :) Detalii aici.

Curioşi :) ?

de Anamaria Hâncu - October 22, 2010

24-26 septembrie: hai s-o facem la Zarna!

Am plecat in graba unei dupa-amiezi de vineri. Profitand ca eram inca in concediu nu am avut niciun deranj sa ma trambalesc la drum inca de la ora trei dupa-masa. Dimineata mi-o pierdusem pe la liceul Unirea, unde se afla “comandamentul” echipei Let’s Do It Romania din Brasov. Aveam de “umflat” vreo douazeci si cinci de saci, si vreo cinsprezece perechi de manusi, pentru ziua cea mare. Sacii nu i-am luat chiar goi. I-am primit si cu ceva faina, asa cat sa ne ajunga de vreo doua pite. S-or fi gandit sa nu facem foamea prin munti ?. De fapt aveam doua sortimente … de faina si de cartofi, dar din astia de la urma n-am gasit. I-o fi fost foame cuiva inainte … dar aveam sa ne distram in ultima zi pe seama asta …
Socoteala de-acasa a lui Garcea, nu s-a prea potrivit cu cea de pe drum, asa ca abia pe la ora sase fara un sfert cautam un loc de lasat masina pe Valea Pojortei, de sub poalele Urlei. Am scuturat bine de faina fiecare sac in parte, dupa care fiecare si-a luat gramajoara proprie, invelita bine in saci curati de plastic, pentru a nu ne face “pane”, pana sus. Si-apoi ca sa nu uit o vorba veche de-alui Nae Mercurean, am “servit-o la bocanc” in amonte. Suntem patru pe drum (subsemnatul, Garcea, Dora si Shaq), vremea se anunta a “se lumina a ploaie” asa ca tot optimismul din noi sta bine infipt in calcaielele bocancilor.
Rucsacii sunt grei, vointa putina, cel putin acum la inceput de drum. Nici macar nu ne astepta vreo cabana calda, cu un ceai fierbinte si apoi o bere rece. Ne astepta un cort rece si anost, sau in cel mai fericit caz, un adapost muced si prapadit al Urlei, despre care speram sa mai fie in picioare.
Valea Pojortei ne primeste rece si apasatoare, stransa intre versantii prapaditi ai Coltilor Urlei si Plaiului Scarisoarei (muntele Langa). Se simte disparitia cabanei. Poteca s-a slabit in vreme, napadita tot mai mult de vegetatie. Pietrele alunecoase ne cam dau batai de cap, urzicile ne trezesc scrasnete printre dinti, iar dupa ce trecem podul vechi de barne de peste Pojorta, treaba se impute si mai rau. Te mai asteapta un copac prabusit, o poteca ce mai mult se face ca iti coboara decat urca, si tot asa ne chinuim nervii vreo ora pana ne departam definitiv de firul vaii. Daca ar fi sa cataloghezi cele mai “sadice” poteci din Fagaras, cea de aici si-ar gasi un binemeritat loc fruntas. Cei 400 metri diferenta de nivel ii faci de-a busilea, pe niste serpentine alunecoase, si de ai norocul sa te prinda intunericul, asa cum n-am putut evita nici noi, ar fi mai bine sa ai gips-ul preventiv dupa tine. Ne mai proptim si la vreo doua momente de cumpana, cand nu mai vedem pe unde sa o luam, si intr-un final cele doua lanterne se hotaresc sa se aprinda. Colac peste pupaza a mai dat-o si Shaq in “battery low”, el fiind setat pe trasee de maxim doua ore, de-a schimbat rucsacul cu Garcea, ca nu se stie ce doamne iarta-ma cartofi cara in spate (tineti cont ca faina era la mine).
Cabana Urlea
Poiana Curmaturii am gasit-o prea sinistra pentru a avea cea mai mica intentie de a monta cortul. Am cautat repede anexa, ne-am lamurit ca dincolo de mirosul de mucegai ne-om descurca, avem si-o soba, sunt numai trei geamuri … deci “parfum”. Am strans repede niste vreascuri ca sa facem atmosfera mai prietenoasa, si la lumina focului din soba ne-am adapat setea cu cate-o bere, “muncita” din greu pe coasta aia.
Refugiul Urlea, anexa veche
N-am rezistat prea mult sa asteptam restul trupei. Pariurile noastre ca or ajunge numai dimineata, s-au risipit pe la ora unu in noapte, cand usa anexei s-a trantit in laturi si a intrat Oli. Nii ma, ca ne-au gasit. A sarit si somnul, am mai plimbat niste visinata de la unul la altul, am discutat despre axiomele din dragoste si ne-am indreptat “circumspecti” spre somn (Oli stie de ce, sic!)
Ne-am trezit intr-o dimineata mohorata de septembrie. Fundul vaii Pojortei e infundat sub nori grei si o mocaneasca sta in fiece moment sa se porneasca peste noi. N-am reusit sa ne scoatem fundul din caldurica adopostului pana pe la pranz. S-a alaturat si Paul, astfel ca ne-am impartit in doua echipe. Doispe o luam la deal, cu sacii dupa noi, iar Shaq ramane de paza, sa nu cumva sa ne fure ursii bagajele.
Cabana Urlea
Am pornit la drum, si ni s-au alaturat si burnita si vantul sa ne tie de urat. Pana deasupra Fruntii Musuletii incingem bine motarele, de a inceput sa iasa transpiratia din noi. Cand ajungem in jnepenis, pe la vreo 1700-1800 metri altitudine, ne ia in primire vantoasa. Daca aici ne zburleste bine frezele, nu vreau sa stiu ce e sus. O mica inseuare ne scoate in Sleaul Musuletii.
Trebuie cumva sa ne adunam cu totii, ca incepe sa nu se mai vada bine in fata. Daca incepem de pe acum sa ne cautam unii pe altii … Sincer nu-mi aduc aminte sa ma fi pus vreodata vantul in fund. Dar acum, noroc ca am mai luat ceva kilograme in plus si ma tin ele inca in poteca. Trasul suprapantalonilor peste a fost o mare aventura. Cand tineam de un crac, flutura celalalt, si tot asa. Si chinuindu-ma de zor cu imbracatul, nu m-am putut abtine sa pufnesc in ras vazand-o pe Miha fugind prin ceata dupa harta fluturand in vant ca un zmeu. A vrut si ea sa afle pe unde suntem …
Pe sub ceata tot mai groasa, ajungem si in locuri mai primitoare, pe Sleaul Musuletii, traversand pe deasupra valcelelor ce se duc in Valea lui Mogos. Nicio sansa sa vezi ceva in fundurile de sub noi … doar ce imi aduceam aminte de acum multi ani, cand am mai traversat odata poteca asta. Si tot mergem asa vreo trei sferturi de ceas, pana cand poteca ajunge si in locuri mai neprimitoare, agatate ca o brana sub varful Mosului (2231 m), deasupra paraului cu acelasi nume. Nu mai avem prea mult si ajungem in Curmatura Mosului (sau a Calului, cum ii spun altii, dupa paraul ce se duce spre Valea Urlei, incepand oleaca de mai jos). Suntem la punctual maxim al turei noastre, undeva aproape de 2190 metri, intre varfurile Mosului si Mosuletii. Ciudate nume …
La inceput e simplu. Ne dam de vale pe grohotisul ce marcheaza originea Paraului Calului. Apoi gasim si apa. Sincer … cui dracu` sa-i fie sete pe vanturile astea. Dar e bine de tinut minte locul. Apoi cand relieful se mai zburleste in niste praguri, parasim firul apei. Cam multa atentie ne trebuie pe ceata asta. Ne-am cam despartit in doua grupuri. Unul mai iute de picior, altul mai mosmondila, iar eu cumva intre, strigand dupa unii si asteptand pe altii. Cu rabdare, si cu cascatul ochilor, gasesti si marcajul. Destul de proaspat. Suntem cam singurii prin pustietatile astea. Ciobanii s-au dus … turistii nu prea au la mare cautare caldarea Urlei, poate doar strainii care vad lacul pe harta … ca si belgienii pe care i-am intalnit pe drum. I-am sfatuit sa nu aibe mari asteptari la Urlea … nu-s decat niste lemne putrezite. In fundul vaii, mai incercam o regrupare. De-abia vezi sa treci paraul printr-un vad. Ce-i dincolo … Dumnezeu stie. Ai zice ca-i putin, ca pe indicator. Adica trei sferturi de ore. Dar mi s-au parut cele mai infernale minute de pana acum. Brana asta ce duce pe sub muntele Zarnei se joaca cu nervii mei. Parca nu se mai termina. Si urci, si cobori, si urci, si injuri, si cobori, si te invarti de doua ori dupa marcaj. Si apoi cand te resemnezi si esti consumat deplin si te intrebi cine dracu` te-a pus sa urci la naiba dupa conservele porcilor, vezi din ceata aparand refugiul nou din Curmatura Zarnei. Suntem la 1923 metri altitudine, si in jurul nostru nu e decat negura si o balta mare, bine mustita. Dar nici nu ai chef de prea multe orizonturi, ca linistea din refugiu te atrage mai mult.
Primul lucru, ne pinguim un pic. Adica? Ne ingramadim unii in altii, dam bine din picioare a baza, sa nu inghete prea repede ciorapii murati, si ne imbarbatam cu cate o bucatica de ciocolata sau glucoza. Altceva n-am luat la noi, ca am zis ca e ieftina treaba si scapam repede.
In fata refugiului se afla doar un mic morman de conserve. Ar fi prea frumos sa fie doar asa. Dupa cateva minute de cautari, apare Garcea “victorios” ca a gasit adevarata groapa de gunoi. Se afla doua minute mai spre est, langa vechiul refugiu de fibra, acum parasit, fara usa si fara acoperis. Suprafata de gunoi n-ar fi prea intinsa, dar dupa primii zece saci umpluti descoperim ca nu se subtiaza. Este groapa si la propriu, nu doar la figurat.
Refugiul vechi din Curmatura Zarnei
Let`s do It
Let`s do It
Ne luptam nu doar cu conservaraia, ci si cu vantul tare ce ne ingreuneaza munca. Sacii nu-i putem umple complet, caci fiarele sunt grele si nu o sa-i mai putem cara la vale. Cu siguranta ne lipsesc acum niste pari si un harlet. Gasim si sticle, dar le punem de-o parte, lasandu-le la urma, pentru un singur sac. Astfel scadem si riscul de a ne taia. Radeam de Oli ca tocmai anunta ca ajunsese la “Orizontul 1998” de sapaturi, citindu-ne de pe eticheta unei conserve. Alte mizerii s-or fi descompus in timp… Si incepi si injuri pe cei ce nu-s in stare sa-si care 2-3 conserve goale mai departe, crezand ca muntele inghite orice. Iar aici nu mai este vorba de marlanul de asfalt si de iarba verde, caci dincolo de toate in Curmatura Zarnei nu ajunge oricine, nici macar pe sfert din cei ce isi pun in “palmares” de exemplu Moldoveanu.
Bate vantul bre!
Nu ne-au ajuns sacii. Am avut vreo 25-26. Sapte dintre ei nu avem cum sa-i mai caram. Legati bine, ii punem in refugiul parasit, sa nu-i plimbe vantul. De parca vantul ar putea cara kilogramele alea de conserve … De n-ar fi vremea asta caineasca, ne-am mai gandi poate la o incercare duminica. Dar mai sigur nu … Cine stie, asa cum de multe ori in drumurile noastre pe munti am mai agatat de rucsac cate un sac de gunoi adunat de pe langa refugii, or mai gandi si altii ca noi, si nu or ramane pe veci sus.
Si mi-aduceam aminte de o tura la Vistea, in august, cand vecinii nostri de refugiu isi lasau cu nonsalanta ambalejele si cutiile goale intr-un sac improvizat de altii in refugiu. Ce mai conta pentru ei o mizerie in plus! M-am uitat la ei si nu pareau a fi straini muntelui. Erau bine echipati. Doar ca respectul fata de munte il lasasera cateva sute de metri mai la vale. Poate candva vor citi randurile astea si se vor simti. Lumea de multe ori este mica… Mda. Nu am putut sa nu-mi aduc aminte.
Ne-am chinuit sa improvizam. Cei care nu aveau rucsac, au legat cate doi saci unul de altul, si i-au luat pe umar,unul in fata altul in spate. Altii am legat cat am putut de rucsaci, desi stiam ca nu or sa stea prea bine. Si am inceput lungul mars spre “casa”. Intarziasem prea mult aici sus, si cu siguranta ca aveam sa facem cu mult mai mult decat cele 3 ore si 30 minute turistice. Si era deja ora 17 …
La vale ...
La vale ...
Luam la pas iar brana ce strabate caldarile de deasupra priponului, asa cum se numesc coclaurile astea de sub muntele Zarna. La inceput avem un ritm mai bun, caci locurile sunt destul de drepte si nu s-a asezat inca oboseala. Inca ne permitem sa radem. Da bre, avem fete de ciobani! Si ce? Sunt ale noastre ?. Iar ceata asta nenorocita nu vrea dom`le sa ne lase in pace. Cand ajungem in firul vaii Urlea ne bucuram si noi de cateva minute de lumina. Am facut mai bine de-o ora din curmatura, si abia acum incepe greul.
Traversarea Urlei
Valea Urlei
Valea Urlei
La naiba, nu mai vad nici pe unde am coborat acum cateva ceasuri. Trebuie mereu sa pandesc o rafala mai tare de vant care sa spulbere un pic ceata. Scanez bine ruta, si o iau din loc. Abia aici in panta simtim cele rele. Crezi ca poti face mai mult de doua sute de metri fara sa-ti tragi sufletul la un popas? Sacii se schimba de pe un umar pe altul. Nu-i mai lasi jos … le dai drumul, si apoi cu greu te urnesti iar cu ei. Cand oboseala te ia din urma, ii mai scapi si fara sa vrei. Saracul Doru! Cum se mai uita el dupa sacul ce se rostogolea spre fundul vaii, din mot in mot de iarba. Doar nu avea sa-l lase aici. Si a urcat inca odata ce abia urcase intr-un sfert de ora. Ne pufnea rasul de necazul omului, ca era tare haioasa privirea lui spre vale, dar te apuca si mila.
Paraul Calului iti aducea aminte de Fefeleaga si al ei Bator. Fiecare din noi era cate un Bator ce tragea poverile la deal. Cred ca am facut timp dublu. Spatele nu mai zic in ce hal ajunsese. Si sus in Curmatura Mosului ne asteptau rafalele alea nenorocite ce ne culcasera in cap la pranz. Se ramane tot mai mult in urma si trebuie sa avem rabdare. E drept, fetele au obosit. Dar nu putem sa ne imprastiem si nici sa ramanem aici. Tot masor pe GPS distantele intermediare sa ne para mai putin drumul. Mai pasa cuiva?
Spre Saua Mosului (2190 m)
A venit si noaptea. Taman bine dupa ce am trecut stancariile de sub Mosu. Mai lipsea sa cadem in cap pe undeva. Si apoi vuietul noptii, pasii nostri se impleticesc prin poteca sentuita de pe sleau. Cu tot cu lanterne nu poti calca bine. Te mai impiedici, te ridici, cazi cu sacul cand pe o parte cand pe alta, tragi niste dumnezei printre dinti, dar te gandesti la caldura adapostului de jos … asta daca o fi facut Shaq focul. Chiar, i-o fi trecut prin cap? Apoi am inceput sa ne gandim la Secul de Comanesti al lui Garcea. Deja il simt pe buze. Parca nu mai simt nici sacul din carca. Dar … daca l-a baut Shaq, plictisindu-ne sa ne astepte? Da! Focul n l-a facut, vinul ni l-a baut. Deja ne gandeam ca daca nu a mancat bataie de mult, asta e un moment bun. Vinovat! Deja? Poate ca nu e asa … Cred ca deliram…
Bah, uite un cort. Imposibil. Cine dracu` sa-si puna cortul in poteca asta batuta de vant? Garcea „bate la usa” si-i scoate afara pe Itic si pe Strul. De fapt nu-i cheama asa, dar sunt evrei si oricum nu le-am retinut numele. Desi sunt o ea si un el, pentru noi tot Strul si Itic raman. Pana am ajuns si noi, i-or obosit mainile lui Garcea „vorbind” in engleza cu ei. Bre sunteti nebuni? Va mananca Martinica, si de nu va manca el, va plimbati la noapte cu deltaplanul. Cortul lor era un Coleman din ala numai bun de pus pe plaja la Vama Veche. Apa? Hehe. Nu-i incotro vroiati sa mergeti. Hai strangeti si veniti cu noi la Urlea, ca-i mai sanatos. N-am inteles de ce gagica avea rucsac de 80 iar Itic doar de 40 si o sacosa de Carrefour. Dar nu ne-am bagat in familia lor. Asa or fi regulile.
Sirul de luminite si de Batori, pleaca din nou spre vale. Din capatul sleaului incepe alt chin. Al pantei … Jenepeni, ienupari, afini, pietre, santuri … toate sunt in calea noastra. Tin de sacul Dorei sa-i fie mai usor. Nu ma sincronizez. Ma tot vars prin poteca. Si ma tin mereu la stanga, caci stiu ca in dreapta mai sunt si hauri dupa jnepeni. Mai cad odata, tot pe stanga, iar apoi uit si ma impiedic in dreapta. De parca era dupa mine. Cad cu tot cu sac sub un jneapan si … nu ma mai opresc. M-am … tot pe mine. Ma tot duceam pe sub jnepeni si nu ma mai opream. Si ma gandeam … o fi sau nu o fi prapastia. Dupa vreo 2-3 metri am rasuflat usurat. Am ajuns la radacina. Mai conteaza ca-s plin de pamant? Bine ca nu-s in …
O luminita palpaie din vale. Parca se apropie. Vine cineva sa ne ajute? Ne amagim. Dispare … Apoi intram in padure. Si nu se mai termina. Suntem atat de aproape, dar tot mergem. Si mergem. De fapt nu realizam cat de incet coboram. Parca ar mai fi doar o suta de metri. Unde naiba e cabana? Nici in poiana nu am ajuns. Si apoi am simtit miros de foc … M-am lasat in iarba si pentru prima oara mi-am tras sufletul linistit.
A scapat cu bine Shaq. Facuse si focul, nu se atinsese nici de vin. Doamne cum a mai intrat. Era un pic acru, dar un acru perfect. Ne-am pus pe glume, pe umflat burtile cu ce prindeam pe masa, i-am invitat si pe Itic si Strul sa ni se alature si apoi am reusit sa ne pilim bine 15 insi dintr-un bidon de vin … Nu credeti? Pai Garcea se chinuia sa le explice la evrei in engleza cum e cu drojdia de pe fundul vinului si cum e procesul fermentarii. Bine ma, dar Garcea nu stie engleza ? Iar Itic saracul ne-a destainuit ca atunci cand ne-am intalnit in noapte, sus pe munte, a crezut ca noi caram cartofi la vale. Citise pe un sac “potatoes”. Nu am putut sa-l mintim. I-am explicat ca am avem un teren sus, unde am pus in primavara cartofi … Bine ca nu a vazut si sacii cu faina … Cine stie.
La caldura sobei am adormit ca lemnul. Noi inauntru, sacii afara. Si inca nu se terminase treaba …
N-am scapat nici duminica de ploaie. Acum parca e si mai inversunata. Asa nu m-as fi dat plecat. Mai rade si soarele, dar parca cu multe lacrimi. Ramas bun coliba draga, bun venit padure umeda si trista. Cu scarba imi leg sacul jegos de rucsac. A inceput sa dea pe-afara rugina de la conserve. E toamna, pana ruginesc frunzele, s-a grabit conserva. M-am moscosit tot …
Coborarea e grea, lunga, nervoasa, uda, transpirata, injurata… Oli nu se mai vede sub cei trei saci cu care s-a incarcat. Garcea mai scapa cu sictir sacul din bata. Eliza e ruginita toata. Nu de la varsta …
Spre Valea Pojortei
Bator
Dupa saci ... e Oli
Ne gandim doar la capatul drumului, si la carciuma din Breaza. O meritam, nu? L-am sunat pe viceprimarul din Lisa lasandu-i vorba ca la capatul drumului forestier de pe Pojorta il asteapta niste zacaminte de conserve ambalate bine in saci de faina si cartofi!
Colectia de toamna
Let`s do It Romania
Dupa doua beri si vreo suta de kilometri de drum suntem numai buni de cazut in pat, sau sub pat … M-am gandit sa ma arunc imbracat in cada … dar n-am avut apa calda. Asa ca m-am mai suportat o zi! Ma obisnuisem!
Emi Cristea
Sursa: aici
de Anamaria Hâncu - October 20, 2010

Curatenie la Ciungetu cu ADRIA GRUP


Ploaia mocaneasca de sambata, 25.09.2010, nu i-a impiedicat pe participantii la actiunea de curatire de gunoaie, peturi, etc. a drumului judetean si a albiei raului Latorita, desfasurata in satul Ciunget, com. Malaia, jud. Valcea, sa se implice de o maniera exemplara.

Actiunea s-a incadrat in sirul de actiuni organizate de Let’s do it, Romania!, sub sloganul “Curatenie in toata tara, intr-o singura zi!”


In cifre, actiunea a insemnat:

-          Participanti:

o        6 copii prescolari

o        92 de elevi

o        26 de adulti

-          Saci de gunoi colectati: 268 buc

-          Lungimea traseului pe care s-a desfasurat actiunea: cca 2,5 km


Organizare:

In afara logisticii pusa la dispozitie de sponsorul principal al actiunii – S.C. Adria Grup S.R.L. (saci menajeri, manusi, spirt, sepci, diplome de participare, premii pentru cei mai harnici), trebuie subliniata implicarea totala a extraordinarilor oameni cunoscuti generic sub denumirea de autoritati locale (primarul si viceprimarul comunei Malaia), fara de care actiunea nu ar fi avut amploarea pe care a avut-o:

- au mobilizat intregul corp profesoral de la scoala pentru a aduce cat mai multi copii la actiune (scoala are 130 de copii);

- au capacitat conducerea centralei hidroelectrice de la Ciunget pentru a pune la dispozitie un microbuz pentru transport copii;

- au capacitat societatea de salubritate locala pentru a colecta sacii de gunoi adunati;

- au mediatizat la nivel judetean actiunea, prin intermediul unei televiziuni locale si a catorva ziare;


Multumiri copiilor, care, in pofida vremii ploioase, s-au implicat total in aceasta actiune, dovedind un spirit civic si o constiinciozitate exemplare. Tot aici se cuvine sa le multumim in egala masura parintilor si dascalilor pentru educatia transmisa.

Multumiri turistilor, care, aflati intamplator in zona, s-au prezentat, au cerut echipament si s-au apucat de treaba, alaturi de noi.

de Anamaria Hâncu - October 20, 2010
Articole mai vechi »