Laura Chivu – concurs PR Forum

In loc de introducere…


Acum cateva luni am participat la un traning de public speaking, curs la are am marturisit ca mi-e teama sa vorbesc in fata unui grup de persoane din cauza emotiilor sau a gandurilor care-mi trec prin cap.


Trainerul mi-a descris o realitate importanta: ” Oamenii sunt egoisti, oamenii se gandesc la ei, in nici un caz nu cred ca stiu sau ii intereseaza cum zboara fluturasii la tine in stomac”.


Si intr-adevar, pornind de la acesta idee, am realizat ca indivizii vor intotdeauna mai mult: noi, specialisti si experti in comunicare,organizam campanii sociale de tot felul, in care punem la dispozitie publicurilor noastre tinta un intreg sistem de informare, ne dam de ceasul mortii si gasim si niste vedete (pentru ca publicul roman este mare consumator de mondenitati), ii invatam cum sa implementeze programe de protejare a mediului, le dam sa bea si sa manance, pregatim concursuri ca sa-i incitam, ii culegem de pe strada si ii convingem sa ne urmeze pana la capatul lumii si inapoi, iar…la finalul zilei, ca o Cenusareasa prafuita, oamenii nostri isi uita promisiunile intr-un sertar pe motiv ca timpul lor este mult prea incarcat. Ne dam orele de somn la schimb cu o idee de slogan, un concept, o baza, orice care sa convinga, cream  texte cu mesaj puternic, poate impresionam o mana de indivizi care sa ne urmeze in nebunia noastra de a schimba lumea. Cream prea mult text, cand o simpla imagine ar spune totul – romanii nu se vor a fi educati, ci se vor a fi distrati – desi se bucura de toate avantajele unei legislatii europene de mediu, Romania arata in continuare ca nu-i pasa si afecteaza dramatic mediul inconjurator.


Ce este de facut? Pana acum le-am pus totul la dispozitie – publicul nostru roman de pretudindeni trebuie sa invete sa aprecieze lucrurile simple.


Offline – Daybreakersobiectiv: crearea de buzz, zoom-in/zoom out


Ziua 5 iunie – Ziua Mediului, Bucuresti – sabotarea cosurilor de gunoaie – incheierea de parteneriate/”aliante” cu primariile a 10 orase in care toata cosurile de gunoi vor disparea peste noapte – in locul acestora vor fi desenate formele recipientelor cu mesaje precum” daca ai fi o hartie, unde ti-ar placea sa stai?, “daca ai fi o guma de mestecat sub ce banca te-ai ascunde?”;

– incheierea unor parteneriate cu asociatii de locatari: usile ghenelor vor fi inchise cu lacate (pe motiv ca au loc actiuni de deratizare) cu mesajul simbolic “Nu intra! Pericol de moarte”

– situatia va tine trei zile, timp necesar pentru crearea unei isterii – “voluntari actori” vor umbla pe strada cu pungile de gunoi intreband diferite persoane daca au idee unde pot gasi cel mai apropiat cos de gunoi, cei de la bloc vor fi intervievati de “asa-zisi” jurnalisti care au aflat la mai multe asociatii de locatari se desfasoara programe de deratizare – ” cum va descurcati cu depozitarea gunoiului pana la rezolvarea problemei?”

– aparitia unor mesaje pe asfalt , prin statiile si pasajele de metrou, statiile de autobuz , la trecerea de pietoni, pe bancile liceelor, facultatilor, :” eu nu sunt un cos de gunoi”

– “marsul oameniilor din gunoi” – indivizi legati cu lanturi si “condamnati la o viata in gunoi” din cauza “savarsirii mai multor infractiuni impotriva mediului inconjurator”.


Online

– isterie declansata la nivelul tuturor retelelor sociale – voluntarii angajati in campanie vor emite zvonuri despre disparitia misterioasa a cosurilor de gunoi si a inchiderii unor ghene din asociatiile de locatari.

– lansarea unui blog www.cosuldegunoi.ro unde singurul mesaj va fi: ” Cosul de gunoi a demisionat” alaturi de filmuletele postate de administratori sau membrii cu “dovezi” ale urmarilor si consecintelor suferite de oameni in urma acestui eveniment.


Obiectivul principal a celor prezentate mai sus urmareste educatia unui public obisnuit sa i se ofere CEVA/ORICE in schimbul unui minimum de efort, chiar si in campaniile organizate cu scop nobil ( nu vrem sa credem ca ar fi un obicei urat format in campaniile electorale, moment in care fiecare roman asteapta o galea sau o patura). Vrem o Romanie sincera, care sa lupte pentru drepturile sale, pentru frumusetea si curatenia oraselor, pentru ridicarea standardelor de viata. Uneori, oamenii realizeaza ca au pierdut ceva de abia dupa ce nu-l mai au – poate un lucru simplu, pe care il ignora zi de zi. Poate un simplu cos de gunoi…

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *