“Întreab-o pe Lav”, se aude de multe ori prin căsuță. Asta pentru că s-a conectat cu organizația nu doar prin prisma funcției de HR, ci și a proiectelor și a vieții în sine din LDIR. A ales să vină într-un loc în care crede și care coincide cu valorile ei, iar asta o face să fie prezentă.
- Spune-ne cine ești ca să știm cu cine stăm de vorbă.
Lav. Zâmbesc mult pentru că simt, nu pentru că trebuie. “Bătăioasa” pentru lucrurile în care cred. Îmi țin promisiunile.
- Ce pasiuni ai, cum îți petreci timpul liber?
Muzica de când mă știu. Cânt și dansez când am ocazia sau când îmi creez ocazia. Atunci sunt cel mai aproape de “eu”.
Iar în general, umplu timpul liber cu oameni, gânduri si cuba libre pentru prieteni.
- Cum ai aflat de “Let’s Do It, România!” și ce te-a convins să intri în echipă?
Hah. Adunăm mucurile de țigară din parc la prima mea curățenie. Am primit și o diplomă după, deși nu mă așteptam, că deh, “trebuie să muncești mult”. De fapt cei care o meritau erau oamenii din spate. I-am ținut minte și n-am mai auzit de ei o vreme pana cand…
Cineva m-a recomandat să fiu HR. “Hai să vedem”, mi-am zis.
În ziua cu licența am avut primul interviu. La final, singurul gând a fost “o să îmi pară rău daca nu o să muncesc aici”. Încă mai cred asta, no bullshit.
- De cât timp ești parte din echipa LDIR?
Cronologic, 10 luni.
Psihologic…
- Care sunt realizările tale din “Let’s Do It!” de care ești cel/cea mai mândru/mândră?
Mândră sunt la finalul unei zile bune. Mândră o să fiu și când adunam milionul ala la curatenie. Dar cea mai mândră sunt când văd că am oameni care cred la fel de mult ca mine că pot face ceva și o duc până la capăt.
- Ce super eco-putere ai alege dacă ai avea puteri magice?
Unii vor să transforme apa în vin. Eu aș vrea să transform plasticul în apă.
- Povestește-ne despre o situație care te-a provocat în timpul petrecut în Let’s Do It! și despre cum ai reușit s-o depăsesti cu bine.
Provocarea mea e să am echilibru în dezechilibru. Și homeostazia asta internă și externă e mai grea decât pare.
- Ce citat inspirațional îți ghidează viața?
Mie îmi plac esențele, restul sunt cuvinte, deci: “Ai răbdare. Cu tine și cu ceilalți”. Asta îmi zic de multe ori.
- Cum te remotivezi când ai un moment dificil? Care sunt sursele tale de inspirație?
Încep să cred că sunt extravertă și că îmi iau energia din oameni. Oricum ne influențăm unii pe alții. Depinde ce oameni.
- Cum vezi LDIR peste 10 ani? Dar peste 100?
Peste 100 mi-ar plăcea ca ai mei copii, ajunși bătrâni, să își amintească vag ce le-am povestit despre un ONG care lupta pentru o țară curată. Pentru că țara lor va fi deja curată.
Dar până acolo, peste 10 ani cred că încă s-ar lupta cu schimbarea mentalităților. Și cu “puțintică răbdare”, ar fi mișcarea care ar educa mai profund oamenii, cu programe de responsabilitate socială. Mi-ar plăcea să trăiesc vremurile alea.
- Adaugă, te rugăm, o întrebare despre tine (ceva ce ți-ai dori să se știe despre tine) și răspunde la ea.
Ce crezi despre oameni?
Cred că fiecare om e un animal. De la fizionomie la comportament. Am întalnit dinozauri ierbivori, ursi koala, maimuțe agitate, gorile iubitoare. Eu când m-am uitat ultima dată în oglindă, am văzut o vulpe.
- Convinge în două-trei fraze o persoană să facă voluntariat.
Just do it. Viața o trăiești o dată. Faci voluntariat pentru că vrei, nu pentru că trebuie sau ți se zice. Ești liber să alegi ce să faci și e numai “de ce-ul tău”.
