hai s-o facem, cireaso!

Buna dimineata, cireaso, unde ai fost sa cureti tara?

Pai, sa vezi, am avut 2 mormane alocate la Lehliu Gara. Asa ca ne-am pus dis de dimineata in masina si ne-am prefacut ca mergem la mare. La un moment dat am cotit-o din autostrada si am mers, am mers, cale de o ciocolata gigantica pe care am rontait-o profesionist si o butelcuta plina ochi cu niste cafea. Dar odata ajunsa acolo, am descoperit ca mormanele noastre disparusera. Asa ca, dupa ceva investigatii, ne-am intors indarat.

Si deci excursia la Lehliu Gara a fost degeaba, cireaso?

Nici vorba. Am cunoscut-o acolo pe directoarea liceului Alexandru Odobescu, o doamna incredibil de misto. Imbracata ca o nondirectoare, cu tot felul de proiecte ecologice la activ si energica. De fapt, mi-am dorit sa ma fac cu ea sora de cruce si sa fie ea ruda mea din Lehliu. Daca nu se precipitau dentista si poneiul, dornici sa curete deseuri imediat, ar fi fost a patra mea matusa.

Asta odata. Apoi am cunoscut pe viceprimarul din Lehliu, un om dintr-o bucata si bine dispus si el. Sa stiti ca nu e asa rau la Lehliu. E curat si oamenii sunt draguti.Au si lacuri mici cu peisaje frumoase, cu pasari. Si fac mereu proiecte de reciclare, la care participa cu 150% entuziasm.

Si a mai fost ceva. Negasind mormanul, stateam noi asa, cu urechile pleostite, 4 femei, pe raza comunei Visinii. Si trece un camion numit speranta. Si din el sar, ca-n filme, saci de gunoi. Care se desfac si se imprastie pe drum. Directorii de camion se dau jos si, ce sa vezi. Era chiar primarul din Visinii cu ceata lui, spaima gunoiului. Ne-am infratit. Mi-e greu sa explic. Ar fi iesit un documentar pe cinste.

Si apoi ce-ai facut, cireaso?

Am mai pus benzina, am ascultat niste muzica rock, si ne-am intors la margine de Bucuresti. Am mers in padurea Baneasa, sa stangem si noi macar ceva. Am intalnit pe centura enorm de multi oameni iesiti cu furcile si coasele spiritului civic. Si foarte multi saci doldora de gunoaiele tiristilor si meltenilor care trec pe acolo si se comporta precum haiducii.

Si, la Baneasa ce-ati intreprins?

Am gasit acolo, langa casa alba, foarte multi oameni obositi, care stransesera prea multe gunoaie si nu prea mai puteau. Ne-am apucat cu inima curata sa adunam chestii. Dar pe masura ce inaintam si gaseam chestii greu de povestit, sufeream. Simteai ca manusile nu sunt de ajuns. Ca ai gunoaie si bale si scursuri pe sub piele si in suflet. Dar sa nu intru in detalii.

Ba sa intri, cireaso? Ce era aruncat acolo?

Bine. Voi ati vrut-o. Am gasit pampersi plini, mancare putrezita, prezervative, sticle, slapi, cutii cu otrava pentru sobolani, tampoane, haine. Dar totusi cel mai scarbos a fost un cuib al unui homeless. Am gasit acolo cam tot ce-i trebuie unui om intr-o gospodarie. Toate ude de ploaie si putrezile si inzilizite. Ni s-a intors stomacul pe dos. Am strans dar am urlat de scarba. Am urlat, pur si simplu, ca lupii din padurea Baneasa.

Iti pare rau ca te-ai dus, cireaso?

Nu, imi pare bine. Si cred ca ne mai trebuie inca cel putin 3 weekenduri de Let’s Do It, Romania! Un pic mai bine organizate si comunicate. Poate ni se alatura si grasii de la gratare, curvele de pe centura si alte categorii de oameni milosi. M-as duce din nou si din nou. Chiar daca am plecat cu o impresie romantica la inceput si m-am inselat. Credeam ca o sa strang pahare curate de plastic si 2 cioburi. Si de fapt am ajuns sa strang vieti de oameni.

Esti mandra de tine cireaso?

Da, ma simt tare bine. O sa-mi mai ia putin sa uit senzatia pe care am avut-o cand am atins, chiar si cu manusi, diverse chestii. Dar cred ca am facut bine si as mai face, inca o data. Dar vedeti ca nu pot weekendul viitor. Ca intai ma duc sa vizitez o fabrica de lapte. Si apoi poate culegem o vie in judetul Mehedinti.

articol preluat de aici :) Iti multumim, Sanuca!