Relația noastră cu natura începe, de multe ori, în copilărie. În locurile în care am crescut, în amintirile pe care le purtăm cu noi și în lecțiile primite de la părinți și bunici. Pentru cei trei membri fondatori ai Let’s Do It, Romania!, natura a însemnat lucruri diferite: satul copilăriei, muntele văzut în fiecare dimineață sau timpul petrecut în aer liber. I-am invitat să privească înapoi și să ne povestească despre primele lor întâlniri cu natura, despre valorile care i-au format și despre mesajele pe care și le-ar transmite astăzi peste ani.
Cum era natura când erai mic?
Anamaria Hâncu: Am copilărit în Brăila, chiar în oraș, și întâlnirile mele cu natura erau limitate. Una dintre amintirile puternice din copilărie este prima călătorie cu telescaunul în munții Parâng, în plină iarnă: eram fascinată și nu îmi venea să cred că văd munții atât de aproape, că sunt atât de aproape de ei. Și în anii ce au urmat, fiecare întâlnire cu natura era o bucurie și aducea o apropiere care îmi făcea bine.
Ștefan Buciuc: Natura era magică și practică când eram mic. Am crescut mare parte din copilărie la țară, în Brăești, un sat între Botoșani și Dorohoi, am trăit viața adevărată la țară și bucuriile ei. Am avut animale, toate felurile, pomi fructiferi, am vândut cireșe și altele la piață, am fost la câmp, am fost în pădure după ciuperci, am cules via, am făcut vin și m-am bucurat de poveștile bunicilor și de compania orătăniilor din gospodărie :)
Valentin Krancevik: Eu am crescut la Bușteni, dar când eram mic nu am știut să apreciez natura și prezența ei cum se cuvine, în sensul că nu am făcut prea multe plimbări pe munte, dar am trăit imaginea pădurii și a muntelui oriunde mă uitam. Țin minte diminețile răcoroase când se vedea pădurea cu straturi de ceață și eram fascinat.
Ce ai învățat de la părinți și bunici legat de mediul înconjurător și a rămas cu tine?
Anamaria Hâncu: Cele mai frumoase povești spuse în copilăria mea de către bunicii mei sau de către străbunica mea aveau legătură cu natura și cu modul în care ei o explorau sau erau nevoiți să o facă, fie pentru că aveau grădini, pământ pe care îl lucrau și animale pe care le creșteau. Pe mine mă fascinau toate aceste povești, pentru că am fost un copil crescut în oraș, care nu avea contact așa des cu natura, ci mai degrabă în excursii punctuale și de fiecare dată, mă bucuram să fiu acolo și să trăiesc clipa. De la familia mea, am învățat și direct și indirect respectul față de natură și că este important să fim recunoscători. Și cred că am învățat de la ei să nu risipesc. Bunicii mei refoloseau aproape tot, reparau lucrurile înainte să le arunce și aveau un respect firesc pentru resurse. Nu îi auzeam vorbind despre sustenabilitate, dar o practicau constant.
Ștefan Buciuc: Să respect natura și animalele și la rândul meu voi primi și eu respect și multe bucurii. Și am învățat să am grijă de ce e în jurul meu și cum să ajut atunci când natura cere ajutor. Știu un pic din toate, pomicultură, agricultură, cum să crești animalele.
Valentin Krancevik: Că totul în natură are rostul lui și un copac căzut în pădure ajută ecosistemul. Nu toate trebuie curățate, dar deșeurile nu ajută niciodată. Țin minte că mergeam la cules de ghebe și îmi povesteau ce știau despre fiecare.
Ce ar spune copilul interior acum adultului care ai devenit?
Anamaria Hâncu: Cred că mi-ar spune: “Nu uita să te bucuri. Ai grijă de lume, dar nu uita să te minunezi de ea și nu uita de tine.”
Ștefan Buciuc: Joacă-te și bucură-te de natură și ce e mai frumos în viață. Uită, dacă poți măcar din când în când de toate câte se întâmplă în lumea asta și amintește-ți liniștea pe care o aveai când mergeai la fân sau cu vaca la câmp.
Valentin Krancevik: Trebuia să mergi mai mult pe munte, să explorezi mai mult, să te bucuri mai mult de frumusețea naturii atunci când era lângă tine.
Ce mesaj ai tu acum pentru copilul din tine?
Anamaria Hâncu: I-aș spune să nu-și piardă încrederea că oamenii pot face bine împreună și că puterile fiecăruia puse în slujba binelui pot face minuni. De multe ori schimbările mari par imposibile, dar am văzut de-a lungul anilor că atunci când oamenii se adună în jurul unei cauze, pot transforma comunități întregi. Și i-aș mai spune că merită să rămână curioasă, optimistă și implicată.
Ștefan Buciuc: Copile, nu fi trist…și bucură-te de toate. Adulții nu înțeleg nimic și se pierd în lupte proaste.
Valentin Krancevik: O să recuperez și voi sta mai mult în natură. Te voi hrăni cu imagini și mirosuri spectaculoase. Mă voi strădui să o păstrez curată. Natura ne susține sănătatea fizică și psihică.
