Pe Ana Maria o întâlnești rar fără zâmbet. E unul dintre oamenii care sunt mereu în mișcare, mereu cu un proiect în desfășurare și cu o energie care, fără să-ți dai seama, îți ridică și ție ritmul. În prezent este specialist marketing la Continental Hotels, dar înainte de funcții, titluri și responsabilități, a existat o zi care i-a așezat în viață o direcție pe care nu și-ar fi imaginat-o atunci: o zi de curățenie, în 2012, la Tulcea.
La una dintre întâlnirile noastre, am aflat că Let’s Do It, Romania! a fost prima cauză în care a făcut voluntariat. A fost prima dată când a îmbrăcat tricoul alb de voluntar, prima dată când s-a simțit parte dintr-o mulțime care făcea ceva concret pentru comunitate, prima dată când a realizat că un gest mic prinde putere când e făcut împreună cu alții.
Astăzi, după ani de drumuri, experiențe și carieră, Ana privește înapoi și vede în acea acțiune nu doar o amintire, ci un început. Un început care, în mod neașteptat, a readus-o înapoi la Let’s Do It, Romania!, de data aceasta dintr-o poziție în care a reușit să mobilizeze colegi, echipe întregi și o întreagă companie să participe la Ziua Națională de Curățenie.
Interviul de mai jos este despre acest traseu: despre cum se formează un om al implicării, despre prietenii care apar atunci când ridici un sac de pe jos, despre cum se transformă scepticismul în bucurie și despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii „prieten la curățenie”.
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? Cine este Ana, dincolo de job?
Eu vorbesc mult de fel, ar fi greu să mă rezum la „câteva cuvinte“. Dar pot să-ți spun că sunt un om fericit, activ și optimist.
Mi-am descoperit multe pasiuni, dar am decis să exploatez doar o parte dintre ele pentru a putea să investesc cât mai mult timp și energie în ele. Merg pe munte cât de des pot, voluntariez activ într-un ONG foarte aproape de sufletul meu, dar dacă este vorba de proiecte punctuale accept mai multe, încerc să petrec mult timp alături de prietenii mei și oameni care mă inspiră.
Beau multă cafea, mănânc ciocolată și iubesc să merg pe jos la fel de mult cât iubesc să conduc. Îmi place să mă „bag“ în proiectele pe care știu că le pot duce la capăt, accept ajutor, știu să recunosc când greșesc și să mulțumesc.
Călătoresc, încerc să experimentez cât mai multe activități și culturi, accept cât mai multe provocări și să fiu cât mai fericită.
Îți mai amintești prima ta acțiune Let’s Do It? Cum ai ajuns acolo?
Da, a fost mai 2012, la Tulcea. Am fost la invitația profesoarei mele de geografie din liceu, care avea un loc important pe lista scurtă a preferaților. Eram cât de cât familiarizată cu termenul de „voluntariat“ încă din școala generală, dar nu avusesem niciodată contact cu o acțiune în adevăratul sens al cuvântului – să fiu voluntar alături de alți oameni (majoritatea adulți), într-o acțiune pe care o organizează un ONG despre care auzisem doar la televizor.
Vei râde dar îmi amintesc perfect ce pantaloni aveam (erau obsesia mea din vremea respectivă), adidașii alb cu roz, tricoul alb de voluntar, cum aveam părul prins într-un coc răvășit (recunosc, eu venisem cu el desfăcut, nu știu ce era în mintea mea) și mănușile de protecție cu 2 numere mai mari.
Ce ți-a rămas cel mai puternic în minte din acea zi?
Atmosfera. Știu, poate sună clișeic, însă atât de mulți oameni la un loc, „împrăștiați“ pe un câmp destul de murdar, și totuși: toată lumea râdea, spunea bancuri, ne amuzam pe seama deșeurilor voluminoase pe care le găseam și ne întrebam cum a ajuns acolo, și să nu uit că toată lumea te trata de la egal (adulți, copii mai mici, copii mai mari, acolo aveam toți aceeași funcție „voluntar“). Și trecând de asta, îmi amintesc că atunci când am ajuns și ne-au arătat zona pe care urmează să o curățăm, fără să spun nimănui, eram dezamăgită în sinea mea pentru că sigur nu vom reuși să facem o schimbare vizibilă.
Ce ai simțit atunci, în prima acțiune? Ce te-a mișcat?
Cumva legat de răspunsul meu la întrebarea anterioară, am simțit cu adevărat și demonstrat că „unde-s mulți puterea crește“. M-am simțit foarte valoroasă, am fost impresionată de schimbarea vizibilă pe care am realizat-o în echipă, pentru zona selectată.
Și încă ceva foarte emoționant: ca să iau un pic din urmă povestea, sigur, ne putem imagina că în acea perioadă conceptul de voluntariat sau ecologizare era destul de sensibil, știm deja care erau stereotipurile, și cred că acesta a fost principalul impediment al organizatorilor locali în găsirea și cooptarea participanților (voluntarilor), iar la sfârșitul acțiunii foarte mulți dintre colegii mei de școală au remarcat că n-a fost chiar așa rău sau pur și simplu erau fericiți, ceea ce mă face să cred că s-au simțit bine. De obicei verbalizăm când suntem nemulțumiți și nu spunem nimic despre asta când suntem fericiți – de aici concluzia mea.
Ai fi crezut atunci că într-o zi vei ajunge să susții același proiect dintr-o poziție oficială?
Nu. Real vorbind nu m-am gândit nicio secundă. Când eram în liceu îmi doream să devin jurnalist, deci poate în anii de după acțiune să-mi fi trecut prin minte că aș putea cumva să mă intersectez cu acest eveniment prin natura meseriei, dar să fiu astăzi aici, nu. Să visez la un interviu sau să-i cunosc pe oamenii din backstage-ul Let’s do it? Niciodată.
Ce ai învățat despre tine în acea zi?
Dacă încerc să derulez în mintea Anei de atunci, nu cred că imediat după am concluzionat ceva, dar știu sigur că diploma de participare împreună cu tricoul au fost puse la loc de cinste. A însemnat mult pentru mine ca meritele să ne fie recunoscute și astfel.
Ulterior știu că am vorbit tuturor despre acțiunea noastră, că m-am lăudat constant cu această asociere, iar la nivel de grup a contat foarte mult. Activitatea ne-a deschis apetitul pentru alte proiecte de voluntariat, ne-a dat subiecte de interes și discuție în gașca de la liceu sau din cartier (ba chiar unii prieteni erau invidioși pentru că începea să sune cool să fii voluntar și la ei în liceu nu se organizase încă o astfel de activitate), iar relația cu profesoara despre care menționam anterior s-a consolidat. Ea a avut grijă să ne spună cât este de mândră de noi și să ne încurajeze să acceptăm și alte proiecte.
Ți-ai făcut vreun prieten la acea primă acțiune?
Da, 2 colege de la o altă clasă cu care nu interacționasem până atunci. Pe lângă faptul că ne-am mai consolidat relația între colegi în interiorul clasei.
Ce înseamnă pentru tine ideea de „prieten la curățenie”?
Voi trișa puțin cu acest răspuns pentru că știu conceptul pentru Ziua Națională de Curățenie de anul acesta, însă dacă privesc sintagma ca un îndemn de voluntariat, are o însemnătate puternică. Este ceva valoros. Este un apelativ pe care mi-aș dori să-l pot folosi, atât pentru mine cât și pentru prietenii mei, dar și un fapt real, pentru că, din punctul meu de vedere, oamenii uniți de un scop comun – acela de a fi voluntari, de a da din timpul lor pentru planetă și comunitate – devin prietenii tăi involuntar. În lumea voluntariatului suntem prieteni cu toți cei care îmbracă acest „costum“, chiar și dacă nu-i cunoști.
Ai fost vreodată la o acțiune doar ca să fii cu cineva drag?
DA, și aș mai face-o oricând. Mai mult, am fost și în cealaltă ipostază, în care i-am convins pe prietenii mei să participe pentru a ne crea o oportunitate să ne vedem sau să petrecem timp împreună. Am declinat această pasiune a mea pentru voluntariat în diversele relații pe care le am zi de zi și am profitat mereu de avantajele pe care ți le oferă o astfel de activitate. Îmi place să-mi petrec timpul voluntariind, iar dacă pot să fac asta alături de prietenii mei sau de colegii de la muncă, să fii sigur că așa o să fac.
Chiar în această perioadă, as we speak, se desfășoară o activitate de voluntariat la un ONG unde activez, iar în urma apelului de participanți, o parte din prietenii mei au zis prezent, pentru că ei cred în cauză, apreciază efortul meu și al colegilor mei, și ne creem și o oportunitate să ne vedem.
Cum a fost să propui sau să susții parteneriatul între Continental Hotels și Let’s Do It, Romania?
O nebunie cred, sau cel puțin interesant. Acest răspuns este 100% subiectiv și are legătură doar cu felul în care văd eu lucrurile.
Nu eram de multă vreme în echipă când le-am propus colegilor participarea la Ziua Națională de Curățenie ediția 2024 și am fost extrem de impresionată că am primit susținere, răspunsuri pozitive și am văzut multă mobilizare din partea echipelor din sucursale (Continental Hotels este prezent în 8 orașe din țară).
A fost foarte important să am susținerea Adinei (Adina Mărculescu, Sales & Marketing Director) în acest demers, dar și a directorilor de hotel din sucursale, pentru că ei au fost pionii principali în mobilizarea echipelor. Veneam cu ceva nou pentru colegii mei, mulți nefiind familiarizați cu conceptul de voluntariat sau cu cine este Let’s do it, Romania!, dar dornici să facă lucruri împreună.
Le sunt foarte recunoscătoare că au acceptat această provocare și propunere a mea, că i-au dat o șansă și că și-au dat din timpul lor liber. Știu că aici este cel mai sensibil aspect când vine vorba de voluntariat pentru că oricât nu vorbim despre asta, timpul este cea mai prețioasă resursă a noastră ca oameni.
Ce a însemnat pentru tine personal această reconectare cu proiectul?
Împlinire. Colegele mele de birou și prietenii apropiați m-au auzit vorbind și zâmbind mult când deschideam acest subiect.
Categoric este ceva la care nu visam și care mi-a adus o mare satisfacție, și personal și profesional.
Să răspund punctual la întrebare, din punct de vedere personal – a fost momentul în care am accesat acea parte din viața mea, mi-am reamintit fotografiile pe care le-am făcut atunci dar și ce a urmat după această activitate. Mi-am amintit sentimentul pe care l-am avut când am primit documentul care atesta că sunt „voluntar cu acte în regulă“.
Cum s-au implicat colegii tăi? Cum au reacționat?
Cred că au fost cumva împărțiți în 2 tabere: curioșii și cei care au respins din prima. Nu îi judec nici pe unii, nici pe ceilați, am fost în fiecare dintre momentele în care se află ei și pot să înțeleg perfect (cum ziceam, timpul – când lucrezi de luni până vineri, nu vrei să-ți fure nimeni timpul liber foarte prețios, mai mult fiind în weekend poate aveai deja planificat să mergi undeva; teama de necunoscut – o cauză nouă, o activitate care nu se mai propusese, un ONG despre care (poate) nici n-ai auzit; ș.a.m.d.) mai ales că aceste inițiative erau abia la început în cadrul companiei.
Am procedat clasic: un mail de invitație, un call to action iar răspunsurile au venit. Au fost 3 echipe minunate pe care aș putea să le laud muuuuuult, dar știu că ei nu și-ar dori.
Feedbackul post eveniment a fost mai mult decât mă așteptam, așa că iată-ne, participând și anul acesta cu 3 echipe.
Ce crezi că se schimbă, cu adevărat, când participi la o acțiune de curățenie?
Cred că fiecare astfel de activitate naște un sâmbure de speranță – că se poate să trăim într-o lume puțin mai curată decât era ieri.La nivel de comunitate cred că putem fi exemplu pentru copii noștri, poate putem fi un gând în mintea cuiva înainte să arunce ceva pe jos.
Iar la nivel de individ, cu siguranță este o satisfacție pe care nu mulți o pot recunoaște – ne luptăm încă cu stereotipul care pune egal între volunatariat și munca „pe gratis“, și de aici pot apărea diverse lupte interne, însă nu cred că este cineva care a participat la o activitate de volunatriat care presupune curățenia ca acțiune principală și care nu a fost recunoscător la sfârșit.
Ce le-ai spune colegilor din alte companii care „nu au timp” pentru voluntariat?
Cred că există un laitmotiv al timpului în discuțiile despre voluntariat. Îi înțeleg pe fiecare în parte, și pe cei care au timp (dar nu au suficient) dar și pe cei care nu au timp. Cred că primul pas ar fi unul de compromis: să renunțe la o activitate pentru a încerca voluntariatul. Au dreptate când spun că nu au timp, de aceea ar trebui „să-I facă loc“, la început, pentru a simți gustul, emoția și satisfacția.
Sigur, fiecare dintre noi are motivele sale pentru care „nu are timp“ – sintagma nu este doar despre timp în proprietatea termenului, este despre un cumul de factori și are legătură cu societatea în care creștem, cu învățăturile pe care le avem și cu ce ne face fericiți.
Mai mult, poate spunem că nu avem timp pentru că nu știm ce înseamna să voluntariezi. Voluntariatul este despre puterea lui „împreună“, deci nu trebuie să renunți la tine sau la tot timpul tău. Și 30 min alocate dintr-o lună sau poate o oră odată la câteva luni, fac minuni pentru lumea voluntariatului.
Ce le-ai spune tinerilor care nu au mai fost niciodată voluntari?
Că este una dintre cele mai mișto activități pe care pe pot face pentru ei. Și nici măcar nu trebuie să mă creadă, ci doar să încerce. Din fericire suntem în perioada în care oportunitățile de voluntariat sunt infinite, incluzând și activități din alte țări/ culturi.
Voluntariatul este:
-cea mai la îndemână opțiune pentru a vedea ce-ți place (ca activitate) și poate să-ți confirme sau infirme „ce vrei să te faci când o să fii mare“;
-o experiență din care n-ai cum să pleci fără măcar un skil nou sau un om care-ți va fi de folos în viitor;
-posibilitatea de a călători și experimenta lucruri cu un buget redus, să ai acces la festivaluri, evenimente, oameni la care doar visezi;
-o super opțiune de a-ți înfrumuseța CV-ul, mai ales de când putem să vorbim despre Legea Voluntariatului;
-super cool. Să fii voluntar în 2025 e la modă, e un trend pe care îi îndemn să-l urmeze. La primul search pe Instagram sau Tiktok se vor convinge.
