Dacă ai fost la o acțiune de pus deșeuri pe hartă, atunci ai avut de-a face cu Corina Paraschiv! Corina face parte din echipa Let’s Do It, Romania!, și este responsabilă de activitățile de cartare, și concursul de pus deșeuri pe hartă. Mai multe despre Corina? Citește în continuare!
- Spune-ne cine ești ca să știm cu cine stăm de vorbă.
Corina și dacă ar fi să mă prezint ar fi cam aşa: de profesie sunt voluntară, am 23 de ani, fac voluntariat de 6 ani în diverse ONG-uri (Salvaţi Copii, Fundaţia Inocenţi, Asociaţia Studenţilor Biologi, Sol Mentis), sunt de 5 ani în Bucureşti, și am un an şi puţin la Let’s Do It, Romania!
- Ce pasiuni ai, cum îți petreci timpul liber?
Timpul liber îl petrec citind, fac excursii de o zi la munte, plimbări prin Bucureşti sau pur şi simplu lenevit în pat – dar asta se întâmplă mai rar şi doar când simt că energia mea este la pământ. Îmi place să fiu în mişcare, să vorbesc cu oamenii şi să ascult poveştile lor de viaţă, să învăţ câte puţin din fiecare domeniu şi să încerc lucruri la care eu cred că nu sunt talentată ca să îmi confirm sau infirm bănuielile.
- Cum ai aflat de “Let’s Do It, Romania!” și ce te-a convins să intri în echipă?
De “Let’s do it, Romania!” auzisesem de foarte puţin şi prea mare atenţie nu am acordat la început. După de am conștientizat la un moment dat că întreaga mea activitate de voluntariat era bazată pe lucru cu copii, am zis “Hai să mai încerc şi altceva”. Am căutat pe Harta Voluntariatului și am găsit programul “Let’s Do It,Romania!”. Acesta se plia pe ce voiam eu și a urmat întâlnirea de la sediul lor. Oamenii au fost cei care m-au convis să intru în echipă şi am simțit că partea cu “voluntarii sunt oameni cu suflet bun” se aplică.
- De cât timp ești parte din echipa LDIR?
1 an şi 2 luni, 4 luni ca voluntară, iar restul în echipa de organizare.
- Care sunt realizările tale din “Let’s Do It!” de care ești cel/cea mai mândru/mândră?
Două momente în care am fost mândră au fost momentele în care mi-am dat seama că o schimbare vine cu gesturi mici.
Prima întâmplare este despre colegele de apartament şi am ajuns să povestesc acest lucru de fiecare dată când sunt întrebată despre colectare selectivă şi ce parere au oamenii despre ce fac.
La începutul anului am decis sa colectez selectiv acasă. Am venit cu o cutie de carton și le-am spus prietenelor mele: “Eu o să fac colectare selectivă”. Nu am insistat să facă și ele, însă uşor, uşor au început sa apară pahare de iaurt spălate, întrebări despre ce se poate recicla şi ce nu, unde le ducem după. Ne-am umplut puțin de plastic, metal și hârtie, dar ne-am descurcat.
Luna iulie a fost “Plstic Free July” (o lună în care încerci să nu cumperi plastic deloc) şi m-am gândit că ar fi interesant să provoc voluntarii din echipa mea să ia parte la această lună. Am pregătit bileţele cu lucruri ce se puteau realiza uşor: termos în care să fie cafea, sacoşă de cârpă în locul celei de plastic şi tot aşa. Uneia dintre voluntare i-a venit ideea să hrănească un animal cu resturile de la o masă, ca să nu le arunce. Câteva zile mai târziu, am fost informată că un caţel s-a bucurat de o masă bună şi am primit o poză cu două pisici ce luau cina.
Momentele în care oamenii au conștientizat că schimbarea unui comportament de zi cu zi poate duce la schimbarea unei atitudinii față de o problemă cu care ne confruntăm, au fost momentele în care am fost mândră de modul în care pot influența anumite moduri de gândire ale oamenilor.
- Ce super eco-putere ai alege dacă ai avea puteri magice?
Eco-puterea mea aș vrea să fie ca toată lumea să arunce deșeurile acolo unde trebuie, începând cu mucurile de țigară ce sunt aruncate pe jos din mașină până la materialele de construcții ce sunt aruncate la marginea pădurii.
- Povestește-ne despre o situație care te-a provocat în timpul petrecut în Let’s Do It! și despre cum ai reușit s-o depăsesti cu bine.
O provocare personală era aceea de a sta în fața oamenilor necunoscuți și de a vorbi. Când era randul meu mereu aveam emoții, îmi bătea inima foarte tare și mi se părea că mereu îmi scapă ceva din prezentare și voiam să fiu ultima.
Începând să lucrez cu alți oameni și să le prezint ce urma să facem împreună mi-am zis “Asta e, o fac și ce iese, iese!”. Am conștientizat că nu mai aveam emoții când la una dintre prezentări, așteptându-mi rândul, nu mai eram stresată. Știam ce aveam de spus și a fost un sentiment plăcut. A trebuit doar să privesc lucrurile din alt unghi și să înțeleg că toate emoțiile mele veneau din tot felul de întrebări pe care mi le puneam și care poate nu își aveau rostul.
- Ce citat inspirațional îți ghidează viața?
Un citat care mi-a placut foarte mult a fost “A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent”, din “Bibliotecare de la Auschwitz”. Mă bucur de lucrurile cele mai mici și mă entuziasmez foarte repede când rezonez cu persoanele pe care le cunosc.
- Cum te remotivezi când ai un moment dificil? Care sunt sursele tale de inspirație?
Sursele de inspirație sunt oamenii de lângă mine. În ultima perioadă, când au fost momente dificile, m-am remotivat când eram cu voluntarii. Stând de vorbă cu ei despre ce avem de făcut, cum văd ei anumite probleme de mediu și rămânând la discuții și până la 10 seara, mi-am dat seama că oamenii sunt dispuși să ajute, să ofere din timpul lor pentru o schimbare pe care vor sa o vadă, iar asta este cea mai bună sursă de inspirație.
- Cum vezi LDIR peste 10 ani? Dar peste 100?
Peste 100 de ani toți oamenii vor face colectare selectiva acasă, se va merge pe bicicleta mai mult, natura va fi fără deșeuri, planeta revenindu-și ușor, ușor din criza în care se află.
- Adaugă, te rugăm, o întrebare despre tine (ceva ce ți-ai dori să se știe despre tine) și răspunde la ea.
Care era atitudinea ta fata de mediu inainte de Let’s do it?
Atitudinea mea era de “Vaaai..ce de mizerie. Cum să arunci pe jos?” și atât. Nu încercam să fac ceva în mod concret, totul era declarativ. Apoi am început să văd lucrurile cu alți ochi și să iau atitudine. Am ajuns sa fac colectare selectivă, lucrul care poate părea simplu și am avut două momente care m-au schimbat: vizita la o stație de sortare și o carte.
Vizita la Romwaste Solutions unde am văzut câte deșeuri produc oamenii, tot plasticul care se strângea acolo și cartea “No impact man” scrisă de Colin Beaven, de unde am înțeles că nu trebuie să renunț la tot o dată (fără plastic, hârtie, mers cu liftul), ci să îmi dau seama de comportamentul meu, să găsesc alternative (mers pe scări, fructe și legume fix cât îmi trebuie fără a le pune în pungi de plastic). Nu îmi iese tot timpul, încerc să mențin lucrurile la care am găsit deja alternativă. La altele încă mai caut, dar e greu sa te dezobișnuiești de unele dintre ele.
În 8 luni, de când am început să acord atenție mai mare mediului, mi-am dat seama că “a recicla” si “a refolosi” nu sunt eficiente, ci “a reduce” poate sa fie o soluție mult mai bună pe termen lung.
- Convinge în două-trei fraze o persoană să facă voluntariat.
O frază pe care am auzit-o acum ceva timp și cu care am rămas: “Pentru o viață sănătoasă, faceți voluntariat cel putin o dată în viață!”. De la voluntariatul de o zi, până la cel de lungă durată, toți merităm să avem momentul nostru de fericire si recunoștință!
