Dragi prieteni,
Anul 2018 a adus un focus marit asupra problemei deseurilor din plastic, mai ales la nivel global. Utilizarea ambalajelor din plastic de unica folosinta – “Single-use plastics” – este din ce in ce mai atacata de consumatori. Show-uri precum Blue Planet (BBC) au ajutat la constientizarea magnitudinii problemei, iar acest lucru continua accelerat si in 2019.
Cat de mare este problema?
Euromonitor International estimeaza ca 63% din ambalajele la nivel global din majoritatea industriilor de consum (industria alimentara, industria bauturilor, industria produselor de infrumusetare, industria produselor de ingrijire menajera, industria de productie de hrana pentru animale) sunt momentan produse din plastic. Motivele pentru care plasticul a devenit popular sunt si ele diverse: costurile de productie scazute, versatilitatea, durabilitatea, aportul la conservarea bunurilor ambalate (plasticul a adus un real ajutor in combaterea risipei de hrana).
Cert este ca nivelul de reciclare nu tine pasul nici macar cu rata de strangere a acestor deseuri – si aici e principala problema.
Marea majoritate a consumatorilor nu are inca informatiile necesare pentru a intelege ce se poate recicla si ce nu, si mai ales cum. Lipsa standardizarii de la o zona geografica la alta, precum si capacitatea diferita de reciclare reala de la o tara la alta, sunt probleme inca in cautare de rezolvare.
O mare provocare – precum si un mare punct de cotitura – este reprezentata de decizia recenta a Chinei (2018) de nu mai mai primi deseurile din tarile dezvolate din vest, in contextul in care marea majoritate a tratarii deseurilor pentru reciclare, precum si reciclarea in sine au fost facute pana acum in China ( care e in acealsi timp si cel mai mare producator global de bunuri de larg consum).
Poate exemplul unor tari precum Germania (lider in Europa la procentul de reciclare si cu o schema municipala de strangere selectiva a deseurilor extrem de bine pusa la punct) poate fi urmat si de tarile de “la coada” clasamentului: Romania se aflat in cadrul tarilor codase la acest aspect, cu aproximativ 15%, in contextul in care si-a asumat catre Uniunea Europeana un target (nerealist, spunem noi) de 50% pana in 2020.
La nivelul populatiei, ultimii ani (mai ales 2018) au venit cu o transformare in cadrul perceptiei consumatorilor – o atentie mult mai mare e acordata sustenabilitatii si protectiei mediului, si acest lucru are un impact semnificativ asupra obiceiurilor de cumparare.
In principal, consumatorii sunt mai dispusi ca niciodata sa plateasca mai mult pentru mancare proaspata (15%) sau ambalata (11%) care tine cont de mediu. Similar, si procentul celor care iau decizii de cumparare a bauturilor racoritoare in functie de tipul de ambalaj (daca e reciclabil, chemical-free etc.) a crescut semnificativ in ultimii 2 ani, ajungand la 19%.
Exista si exemple de “best practice”-uri si programe in derulare in acest sens de catre companii la nivel global:
- Infosys, a doua cea mai mare firma de IT din India, si-a propus sa reduca procentul de desuri din plastic in campusul din Mysore (cu o suprafata de aproximativ 137 de hectare) pana in 2020.
- YVY, o firma de produse de ingrijire menajera din Brazilia, are intreaga gama de produse dezvoltata in jurul ideii de reutilizare – orice recipient poate fi reumplut sau dat la schimb cu unul plin, la cerere, iar livrarea se face efectiv “la usa consumatorului”.
- IKEA renunta treptat la produse din plastic bazat pe produse petroliere si isi propune numai produse din materiale reciclate pana in august 2020. Acest lucru include si renuntarea la produse de plastic de unica folosinta (paie, pahare, farfurii), precum si o investitie intr-o fabrica de reciclare a produselor din plastic in Olanda.
- Iceland, firma producatoare de produse alimentare congelate din UK, isi propune sa renunte la orice ambalaj din plastic pana in 2023. Acestea vor fi inlocuite cu ambalaje pe baza de hartie, iar scopul final este ca orice produs sa fie vandut intr-un ambalaj 100% reciclabil. Efectul calculat al acestei masuri este estimat la o economie de 16 milioane de tone de desuri din plastic pana in 2023!
Overall, noi modalitati de reciclare a plasticului sunt descoperite – suntem intr-un punct in care materialele reciclabile au aceeasi calitate ca produsele noi.
Aceste alternative la plastic incep sa apara la nivel industrial:
- Nuatan, un material produs de Craftin Plastics Studio este un exemplu. Nuatan este un bioplastic compostabil pe baza de amidon de porumb, zahar si ulei de gatit reutilizat care vine cu aceleasi beneficii ca plasticul “traditional”, dar are o durata de viata de doar 15 ani si se descompune fara niciun efect negativ daca este consumat de oameni sau animale.
La fel, studentul suedez Pontus Tornqvist a creat un material biodegradabil pe baza de amidon de porumb, asemanator plasticului, dar care se descompune in 2 luni. Materialul a fost nominalizat la premiul James Dyson 2018, un prestigios premiu pentru product design.
Ce concluzii ar fi de tras?
In primul rand, consumatorii sunt sensibili mai mult ca oricand la subiectul deseurilor de orice tip, dar mai ales din plastic. Consumul responsabil, o educatie si informare mai bune pe tema reciclarii precum si o crestere de moment in adoptarea conceptului de “economie circulara” sunt pasi importanti in directia corecta. Companiile se aliniaza si ele acestui curent, pe masura ce comportamentul consumatorilor se schimba decisiv catre obiceiuri eco-friendly.
Trebuie totusi tinut cont de faptul ca acesta conversatie trebuie dusa mai degraba catre ideea de “plastic waste-free world”, in loc de “plastic-free”.
Plasticul joaca in continuare un rol extrem de important (si momentan greu de inlocuit) in domenii esentiale precum medicina, constructii civile si transporturi. De aici reiese inca o data importanta accelerarii tranzitiei catre o economie circulara si adoptarea unei politici de consum cat mai responsabil.
