Habar nu am și nici nu mi-am dorit vreodată să știu ce înseamnă „campanie europeană” sau „Cea mai europeană campanie”. Știu că de obicei Europa cotizează cu niște bănuți pentru astfel de campanii. În cazul de față EU AM FOST EUROPA.
Și pentru a nu lungi vorba voi da cuvântul elevei Simona Elisei, șefa clasei a XII-a A, pentru a surprinde din perspectiva copiilor cele întâmplate sâmbătă.
jurnal de ecolog
12 mai 2012
nu mai știu când și cum a început nebunia cu Lets do it… știu, însă, că, la un 
moment dat, domnul diriginte ne-a propus o activitate care suna diferit: ceva despre curățenie generală?! Și uite așa a început o aventură care ține de câțiva ani, vreo 3. Și anul acesta a fost parcă mai frumos …
am plecat dimineața la ora 9 de la școala cu un grup de colegi din liceu. Entuziasm? Mult. Nerăbdare? Și mai multă. Ziua nu avea să anunțe ceva deosebit de ce s-a întâmplat anul trecut. Am mers pe jos până la locația cartată, pădurea Rediu. Vremea de afară promitea o zi excelentă pentru mers la pădure. Traseul până acolo e foarte plăcut. E ca o ieșire la iarbă verde. O plimbare. Vântul bătea încet ducând cu el gândurile noastre. Cerul, parcă mai aproape de pământ, ne urmărea cu privirea lui albastră și prietenoasă.
când merg la acțunile de ecologizare cu clasa, câteodată mi-e ciudă că trebuie să strâng gunoaie aruncate de alții și mă încăpățânez să cred că, poate, anul acesta, vor fi mai puține. Poate oamenii au înteles că natura trebuie protejată. Se pare că nu… Cu toate acestea, am înteles, mai mult ca oricând, că astfel de acțiuni trebuie făcute mereu până nu vor mai fi necesare.
în școala noastră, domnul diriginte încearcă să formeze ecologi, cum spune dumnealui. Comportamente de ecologi. Prin urmare, dacă ești ecolog, atunci trebuie să participi, săte implici, dar mai ales să crezi în spiritul acesta. Ar fi o nebunie să crezi că poți curăța toate zonele naturale desconsiderate de alții. Dar, odată ce intri în jocul acesta serios cu viața planetei, deci și a ta, ai o responsabilitate enormă și cred că asta învățăm, în primul rând, de la meseria de ecolog. E paradoxal cum oamenii pot, în același timp, iubi și urî natura. De doi ani de când mergem la ecologizări aproape ca s-a format un club de ecologi, ne întâlnim mai mereu cu aceiași colegi, deși, trebuie să recunosc că se implică tot mai mulți în ultimul timp. E plăcută senzația pe care ți-o dă solidaritatea aceasta și vrei, parcă, s-o retrăiești de fiecare dată mai intens. Peisajul te seduce mereu chiar dacă, în fiecare an, curățăm aceeași zonă. De aceea nu mai contează ce găsim acolo. Începi să strângi pur și simplu.
după vreo 3 ore de mers prin pădure și împrejurimi după gunoaie, deși obosită și cu febra în mâini și picioare, începi să te simți mai bine. Locul arată firesc. E curat. E natura. Așa cum a lăsat-o Dumnezeu.
dar să-ți povestesc partea cea mai interesantă.
de obicei terminăm de strâns, legăm sacii, îi însemnăm și plecăm. Multumiți că am mai curățat o zonă și a mai trecut un an.
anul acesta, însă a fost diferit. Domnul diriginte s-a gândit să ne facă o surpriză, un soi de recompensă pentru noi, voluntarii în ale ecologiei. Și nici nu știu când, într-o zonă apropiată, au răsărit 3 grătare (grătare europene). Cei care s-au ocupat de grătare, adică, profii, ne-au făcut o surpriză de proporții: o masă pe cinste la iarbă verde. Cum am mai spus, solidaritatea e o experiență plăcută! Dar cea gastronomică e fascinantă.
ne ardeau fețele de la grătarele încinse și colegii, amabili, ne-au stins focul interior cu o bătaie cu sticle cu apă rece.De la un izvor din apropiere.
au urmat apoi diferite sporturi olimpice și neolimpice: rațele și vânătorii, badminton, fotbal fără porți și fără reguli și din nou concursul de tricouri ude.
a fost o după-amiază de pomină! Bineînțeles că la întoarcere, am intrat din nou în pielea drumețului și am cântat despre …floare de colț. Cu bătaie. De palme. Și voie bună.
cerămâne? Prieteniile care au răsărit de unde nici nu te aşteptai, „apa” băută lângă foc şi pozele… de colecție.
ce urmează? Lets do it 2013.
_______
Simona
Din partea celui mai tânăr participant din grupul nostru, o păpușă de 2 ani și jumătate, mulți pupici (și aceștia europeni).
