Din ce in ce mai curat

Marturia unei eleve de clasa a XII-a care a fost voluntara in proiectul Let’s do it, Romania in Vrancea…

Sfarsit frumos pentru ”Let’s do it, Vrancea”!

Cu ochii aproape inchisi, cu gandul la patul cald lasat acasa, ajung la locul unde trebuia sa ne intalnim toti voluntarii. Desi nu paream deloc ca fiind singura ce ar mai fi dormit, intreaga stare de somnolenta se diminua pe masura ce numarul voluntarilor sositi se marea, iar sacii si manusile menajere din cutii scadeau.
In foarte scurt timp, se mobilizeaza intreaga echipa responsabila de repartizarea materialelor, dar si de instruirea voluntarilor ce vor pleca pe teren. Am numarat sacii si manusile, le-am explicat tuturor cum trebuie sa faca colectarea selectiva, apoi le-am dezvaluit zona spre care se vor indrepta. Cu totii erau foarte entuziasmati, motivati fiind de scopul acestei activitati. Cei mai mici voluntari, privind totul ca pe o joaca, nu conteneau sa ne molipseasca si pe noi cu veselia si cu dorinta lor de a incepe totul cat mai repede.
Fara multe vorbe inutile, dar cu mult curaj si ambitie, totii voluntarii se indreaptara catre microbuze, masini, fiecare cautandu-si un locul sau. Ramasa fiind cu cativa colegi de-ai mei, incepem sa pregatim alti saci pentru eventualele mormane de deseuri ce au stat bine ascunse atata timp, in caz ca vreo echipa va mai avea nevoie de ajutor. Nu trece foarte mult si ni se alatura si doamnele profesoare, dar si alte persoane din partea asociatiei ”Focul Viu”.
Pe masura ce timpul trecea, vantul tot mai tare batea, iar pe masa, printre covrigi, pateuri si sticle cu apa, teancurile de foi se jucau tot mai mult cu nervii nostri. Nu ar fi fost aceea masa atat de incarcata, dar se apropria vremea ca echipele de pe teren sa termine de curatat si sa ne raporteze rezultatele muncii lor.
Printre teancuri de hartie, pixuri, pahare si telefoane mobile, priveam deseori pe harta Vrancei pentru a sti exact in ce zone sunt voluntari, caci au existat, din pacate, si primarii ce n-au dorit sa se implici in acest frumos proiect. Intr-un colt de masa, pe laptop incercam sa cream un tabel, ce la final va dovedi eficienta acestei actiuni. Usor, usor, telefoanele incep sa sune, voluntarii isi terminasera treaba si raportau cu exactitate numarul de voluntari din echipe, numarul sacilor cu peturi, sticla, aluminiu sau deseuri menajere. Astfel fisele noastre deveneau tot mai incarcate cu diverse cifre, iar tabelul centraliza intreaga activitate, caci fiecare era responsabil sa repartizeze datele primite in funtie de zona judetului din care echipa oferea informatiile.
Pentru mult timp toata lumea a vorbit numai la telefon. Termina cu o echipa, primea apelul de la alta echipa, iar tabelele aratau tot mai lungi, cu numere tot mai mari. Nu am retinut insa cati saci s-au folosit in total, insa stiu sigur ca 24 septembrie, a fost cu mult mai curat decat predecesorul sau, 23. Cu siguranta cei aproximatv 4500 de voluntari vranceni ce au participat la acest proiect spera ca si zilele ce vor mai urma sa fie cel putin, la fel de curate.
Participarea la acest proiect mi-a aratat ca dorinta de a schimba in bine, inca nu s-a pierdut in inimile romanilor, doar ca aceasta lupta permanenta contra timpului, nu ne mai ofera posibilitatea de a privi atent asupra lucrurilor din jurul nostru. Voluntari ai acestui proiect, vrem sa credem ca aceasta zi, 24 septembrie 2011, va ramane in memoria tarii ca fiind Ziua Nationala a Curateniei., sperand, in acelasi timp, ca lucrurile sa devina din ce in ce mai curate.

Stanescu Andra – Catalina
Col. Nat. ”Al. I. Cuza.” – Focsani, jud. Vrancea