In dimineata de 25 mergeam un pic abatuta spre Selgros Berceni, cu gandul ca din grupul mare de 10 oameni pe care visam eu sa-l strang in doua saptamani am ajuns doar doi la destinatie. Ma uit in jur cu dorinta si nerabdare sa incep treaba si aflu ca trebuie sa ma asez la o la coada.
Cand sa ajung in fata, aud ca trebuie intai sa ne strangem minim cinci si intru in panica…de unde ii luam pe ceilalti, intr-adevar peste tot oameni zambitori, gata de plecare. Dar unde sunt cei trei parteneri in ale curateniei de care avem nevoie?
Pleaca grupul din fata noastra si o fata din spate intreaba, noi suntem trei, ce facem acum? Si noi ii raspundem veseli, pai veniti cu noi, sa ne facem echipa.
Astfel s-a strans echipa care a curatat cu foarte mult spor de la noua pana la trei intersectia dintre Oltenitei si Centura, plina de gunoaie si pe marginea strazii, dar in primul rand pe partea stanga, unde se aruncau gunoaie menajere.
Ce pot sa spun, multa multa munca….multe multe multe si mai multe gunoaie, si din pacate multe materiale de constructie incat simteam ca muncim degeaba….
Pana la doua jumatate am strans cand terminati, obositi, caram ultimii doi saci de gunoi cu Mirela si doi fluturi au inceput sa zboare in jurul nostru si au inceput sa cante pasari.
Ma simteam sarbatorita, mandra ca acel camp a putut sa respire din nou de sub gunoaie datorita noua.
Din fericire am avut inca doua echipe care au participat alaturi de noi la curatenie, cu spor si multa harnicie.
Multumim tuturor ca au facut atat de mult pentru Natura.
Felicitari tuturor celor carora au simtit la fel ca mine ca suntem oameni.
Totusi celui care a aruncat sticla din masina acolo unde noi facusem curat: sa va fie rusine, si data viitoare sa strangeti si dvs alaturi de noi, daca doriti statutul de om.
