Oameni nobili, idei nobile

Ariel Constantinof a invitat la „Cauze nobile” o serie de persoane şi echipe care au mişcat ţara. Fiecare în felul lui aparte şi cu armele (polonicele, cărţile, mănuşile sau foarfecele) sale. Toţi aceşti oameni au atras după ei alţi oameni, tineri, asemenea lor, tineri de la care au avut de învăţat nu de multe ori, după cum unii din ei au şi recunoscut.

Tara Duveanu a deschis o după-amiază de poveste şi ceai, spunându-ne cine este în prezent, cine a fost în trecut, locurile de muncă pe care le-a avut şi modul în care toate au adus-o cumva la ce este astăzi. Ne-a spus cine a devenit după ce a făcut Soup Nights, acţiunea socială creată de ea, modul în care a evoluat, rezultatele în oameni atraşi şi fonduri donate, dar şi modul în care a răzbit în pofida timpului limitat, a procedurilor uneori încâlcite ale autorităţilor cât şi a stresului organizării unui aşa eveniment. De la o liceancă descurcăreaţă a ajuns o activistă cu o idee frumoasă, apreciată şi cu tradiţie. Şi nu se va opri aici.

Adrian Ciubotaru a prezentat, în stilui propriu filosofico-narativ, impactul Lecturilor Urbane, modul în care acest proiect a evoluat din metroul bucureştean în peste 30 de oraşe din ţară, modului în care lucrurile s-au adaptat în fiecare oraş (spre exemplu Sibiul care în anumite cafenele are două meniuri: unul de băuturi, altul de cărţi disponibile clienţilor) cât şi a impactului social pe care l-a avut un asemenea eveniment în comunităţi mai mici. Câmpina este poate un oraş în care lucrul acesta s-a văzut cel mai puternic: un licean de 17 ani şi-a dorit foarte mult să realizeze o Lectură Urbană în oraşul său, şi-a înfruntat toate fricile şi a ajuns să aibă o echipă formată din copii de clasa a 5-a până la adulţi sau chiar persoane vârstnice. Iar evenimentul în sine a fost tratat ca un eveniment în oraşul lor, cu bannere urcate în toate staţiile de microbuz, la intrările din oraş (numai la alegeri era aşa mare sărbătoare). Acel puşti de 17 ani a reuşit să schimbe oraşul său.

Mi-a venit rândul să povestesc despre naşterea şi creşterea „Let’s Do It, Romania!” O idee care de-a lungul timpului a crescut de la 0.5 (asta apropos de povestea fetelor tunse scurt care au urmat după mine) până la 200.000. Ba chiar mai mult, dacă e vorba să luăm în calcul faptul că au fost oameni care nu s-au declarat niciodată pe vreun formular de înregistrare. Un proiect care şi-a atins scopul, acela de a arăta României că se pot genera mişcări sociale autentice, venite de la oameni, făcute cu oameni şi realizate pentru oameni. Am reuşit să obţinem de la absolut fiecare din cei implicaţi un aport de energie, resurse şi timp. Iar asta a făcut lucrurile să se mişte. Trei efecte a avut Let’s Do It, Romania! în societatea românească:

1.      a arătat că mişcările sociale autentice pot avea loc în România, cu succes

2.      a pus voluntariatul pe hartă (dacă înainte aveau loc acţiuni sporadice, acum iată că avem acţiuni planificate, organizate şi în masă)

3.      a deschis apetitul societăţii pentru implicare socială organizată: în prezent se înfiinţează organizaţii non-guvernamentale de mediu în multe din judeţele în care nu au fost pe parcursul organizării acestui proiect.

În ceea ce priveşte viitorul, am spus că cel puţin o altă curăţenie va avea loc.  Cel mai probabil laolaltă cu comunitatea internaţională Let’s Do It (în 2012). Pentru a arăta că nu a fost o întâmplare, aşa cum un coleg de-al nostru a afirmat cândva.

De asemenea, un obiectiv personal şi poate necesar pentru ţară, o campanie pentru promovarea legilor privind deşeurile, aplicarea lor de către autorităţi, dar şi respectarea de către cetăţeni.

Am făcut tur de sală şi absolut fiecare membru Let’s Do It, Romania! prezent a spus ceea ce i-a făcut cea mai mare plăcere în şi din acest proiect. Cei care au luat cuvântul au fost:

• Anamaria Hâncu, Anca Baniţă, Oana Brătilă şi Cezar Vasile – comunicare
• Geo Atreides – voluntari
• Mihai Dragotă – logistică
• Andrei Coşuleanu – finanţare şi coordonare Bucureşti
• Cezar Grama –  coordonator local Câmpina

În ceea ce priveşte poveştile fetelor care s-au tuns „Scurt pentru o cauză”, nu avem decât poveşti răzbătătoare de la persoane care au făcut un gest nu din dorinţa de a se face atrăgătoare, nici vorbă, nu din dorinţa de a face ele un ban, ci pentru a ajuta, atât cât este posibil, persoane care au nevoie de asta. Oana Brătilă, Anca Bundaru, Tara Duveanu, Lori Modoran si  Irina Trifu ne-au povestit cât le-a luat să ia decizia, ce temeri au avut imediat înainte să se tundă, cât de neplăcut au fost recepţionate gesturile lor în comunitate, dar şi ce au făcut cu banii primiţi pentru faptul că şi-au tuns părul, care încă este considerat cea mai frumoasă parte a unei femei.

Aceşti oameni reprezintă viitorul României, iar poveştile lor au arătat deja că se poate schimba această ţară. Chiar se poate!

P.S.: ii mulţumim Oanei Ştefănescu pentru ajutorul cu pozele

Liana Buzea