Rădăuţiul e curat!

Ne bucură poveştile voastre chiar şi după 4 luni de la curăţenie :)

Iata mai jos gânduri şi impresii de la curăţenie!

„Campania Let’s do it Romania a fost pentru mine o experienţă sau mai curând un pretext de a arăta celorlalţi şi mai ales de a-mi arăta mie însumi că îmi pasă, că sunt capabil să mă implic în activităţi de voluntariat ce au ca obiect protejarea mediului. Pentru câteva ore, împreună cu colegii mei am reuşit să ne coordonăm energiile într-o înfruntare dintr-un mare război pe care fiecare ar trebui să-l poarte cu indiferenţa din jurul nostru. Am câştigat o luptă, dar soarta războiului încă este indeterminată. Mă bucur că am avut şansa de a fi parte dintr-o astfel de experienţă şi îmi doresc să particip şi pe viitor la cât mai multe acţiuni de acest tip”. (Ionuţ SCHIPOR, clasa a XI-a G, Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuţi – Suceava)

„Când am aflat de această campanie am fost mai întâi circumspectă, neîncrezătoare cu privire la finalitatea ei, întrucât ştiam că noi românii avem multe, enorm de multe lucruri de făcut la capitolul ecologie, igienizare a spaţiilor verzi, protejarea mediului înconjurător etc. Aflându-mă în mijlocul unei naturi afectate de nepăsarea multora dintre semenii noştri, scepticismul meu a făcut loc dezamăgirii şi revoltei care, din fericire, către final, după orele de colectat deşeuri, s-au transformat în bucuria şi satisfacţia celui ce a reuşit să pună o piatră la edificiul numit responsabilitate ecologică.” (Irene CIOBANU, clasa a XI-a F, Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuţi – Suceava)

„Cândva, într-o întâlnire cu specific ecologic – un seminar prilejuit de acordarea statutului de eco-şcoală – lansam un termen carea câştigat imediat atenţia cuvenită a asistenţei: termenul de ecologie mintală. Dincolo de ceea ce am reuşit să realizăm pentru câteva ore cu un grup de tineri entuziaşti, cred că se impune cu necesitate desfăşurarea unor campanii de ecologie mintală. Aceasta pentru că fibra, structura de profunzime a mentalului colectiv românesc, resorturile adânci ale acestuia, par să fie serios avariate de indiferenţă, de lipsa bunului-simţ, de egoism şi vanitate oarbă. Aceste resorturi trebuie restabilite, vindecate, fie şi prin derularea unei campanii precum aceasta la care am avut şansa să particip. Dacă pentru un occidental, spaţiul public reprezintă spaţiul tuturor, de care trebuie să se bucure fiecare om (de unde şi nevoia de a-l proteja), în schimb, pentru noi românii (cu riscul unei generalizări care-i va deranja pe unii dintre compatrioţii mei) spaţiul public pare mai curând teritoriul dezolant al nimănui… Probabil că o explicaţie a acestui simptom naţional se originează în istoria noastră recentă (perioada comunismului) şi nu găsesc oportun să mă substitui autorităţilor în domeniu. Îmi doresc foarte mult ca un astfel de exemplu de igienizare a mediului înconjurător să devină la un moment dat pretextul unei igienizări mintale, o curăţire a propriului interior. De aceea nu pot decât să felicit în mod sincer organizatorii.” (profesor Florin George POPOVICI, Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuţi – Suceava)