Să facem cunoştinţă cu Pământul de ziua lui

Reading Time: 4 minutes

Știm că populația globală este într-o continuă schimbare, că migrația nu mai cunoaște limite.
Care a fost rolul omului și care sunt cele mai importante state de pe Pământ? In ultimul secol se vorbește din ce în ce mai mult despre Pamânt, resurse, globalizare și impactul asupra noastră și a generațiilor următoare.

Omul a avut un impact semnificativ asupra Pământului încă din protoistorie, indiferent că vorbim despre selecția și răspândirea speciei, a distrugerii unor zone forestiere datorită focului sau a schimbărilor introduse în morfodinamica fluvială ca urmare a primelor defrișări. Exploatarea mediului natural a provocat deseori disparitia unor specii și transformarea sau degradarea unor ecosisteme terestre sau marine.

Pământul, cu o populație de peste 7,1 miliarde de locuitori (la mijlocul anului 2013), este supranumit și ”planeta albastră” datorită predominării suprafetelor intinse cu apa – 70,8% apă și 29,2% uscat.

In antichitate, populația Pământului a fost estimată la 200 – 400 milioane de locuitori. Ritmul de creștere nu este unul uniform, repartiția geografica fiind condiționat de mai mulți factori: condișiile fizico-geografice, nivelul de dezvoltare social-economică, condițiile istorice, caracteristicile demografice etc.

11 state, cele mai populate ale planetei, concentrează trei cincimi din populaţia Pământului, celorlalte peste 180 de ţări, plus teritoriile dependente şi neautonome, revenindu-le doar două cincimi. Ca o expresie a concentrării populaţiei este şi mai semnificativ faptul că numai două ţări, China şi India, concentrează aproape două cincimi din întreaga populaţie a globului pământesc.

Densitatea populației este un indicator extrem de important asupra împărțirii polulației Pământului:
Asia – cea mai mare destitate de pe Terra,(129 loc./km2, fără ex-URSS – 118 loc./km2)
Europa – 103 loc./km2, fără spaţiul ex-sovietic; 71,1 loc./km2 împreună cu acesta
Africa – 33 loc./km2
America – 23loc./km2
Oceania – 4 loc./km2
Comunitatea Statelor Independente – 12,4 loc./km2

Pe ţări, cu excepţia unor ministate (Monaco – peste 16 818 loc./km2, Singapore 6 649 loc./km2 ş.a.) reduse ca întindere, cele mai mari densităţi se înregistrează într-o serie de ţări asiatice: Bangladesh (peste 1000 loc./km2), Coreea de Sud (491,3 loc./km2), Japonia (337 loc./km2), India şi Sri Lanka (peste 300 loc./km2), Filipine şi Vietnam (peste 250 loc./km2) ş.a.

În prezent, în ansamblu, se remarcă deplasările de populaţie din ţările în dezvoltare, principalele fluxuri fiind dinspre America Latină spre SUA, din Africa şi Asia spre Europa, iar mai recent, din Europa Centrală şi de Est spre Europa Occidentală.

Principalele ţări „primitoare” (deci cu solduri pozitive ale migraţiei) se află în America de Nord anglo-saxonă (SUA şi Canada), Oceania (Australia şi Noua Zeelandă), Europa Occidentală (Finlanda, Suedia, Norvegia, Olanda, Danemarca, Belgia ş.a.)

Creşterea populaţiei este rezultatul sporului natural, care reprezintă diferenţa dintre natalitate (numărul de naşteri la 1 000 de locuitori) şi mortalitate (numărul de decese la 1 000 de locuitori). În 2013 sporul natural, la nivel planetar, a fost, în medie, de 11,95‰ (sau o rată medie anuală de creştere de 1,2%), înregistrându-se însă mari diferenţieri regionale, cu valori peste media pe Glob în zonele cu ţări în dezvoltare (Africa 23,0‰, America Latină 13,9‰, Asia 11,6‰) şi cu mult sub aceasta în regiunile dezvoltate (Europa –1,5‰, spor negativ, America de Nord 6,8‰).

În a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a manifestat, pe cuprinsul planetei, o adevărată explozie urbană, care este rezultatul unei multitudini de factori, între care dezvoltarea demografică accelerată, puternica industrializare, mecanizarea agriculturii (care eliberează o însemnată cantitate de forţă de muncă) şi, nu în ultimă instanţă, mirajul pe care-l reprezintă oraşul în general ca simbol al civilizaţiei.

Una dintre trăsăturile actuale ale fenomenului urban o constituie proliferarea oraşelor mari şi a aglomeraţiilor urbane. Numărul oraşelor de peste un milion de locuitori depăşeşte în prezent 300, din care jumătate au cel puţin două milioane de locuitori.

Un alt fenomen caracteristic epocii actuale îl reprezintă formarea megalopolisurilor. În prezent s-au constituit circa 30 megalopolisuri, printre cele mai reprezentative fiind:

BOSWASH (Boston–Washington), din nord-estul SUA, care se desfăşoară pe circa 140 000 km2 şi concentrează în jur de 50 milioane de locuitori, principalii poli de creştere fiind oraşele Boston, Newark, New York, Philadelphia, Baltimore şi Washington, fiecare dintre acestea având minimum de două milioane de locuitori;

Tokaido (70 000 km2, peste 70 mil. locuitori), în insula japoneză Honshu, principalele nuclee metropolitane fiind Tokyo, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kyoto;

Megalopolisul brazilian (peste 40 milioane de locuitori), cel mai dinamic între marile concentrări urbane ale lumii.

Amploarea acţiunii umane este de mult constatată, iar bogăţiile naturale şi, odată cu ele, şi resursele participă la tot ceea ce întreprinde omul şi la tot ceea ce îl afectează în acelaşi timp. Noţiunea de bogăţie s-a dovedit a fi schimbătoare, chiar instabilă de la o epocă la alta, de la un stadiu la altul pentru o epocă dată.

Dar care sunt acele bogații de inlocuit și care sunt de neînlocuit?

Bibliografie:
World population data sheet 2013

Articol realizat de Andrei Cosuleanu

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *