Anca Baniță este unul dintre membrii fondatori “Let’s Do It, Romania!”, unul dintre Doerii care a avut curajul în 2009 să spună “Hai să curățăm România de deșeuri într-o singură zi!”. Anca face parte din echipa de comunicare, are blogul ei și este pasionată de călătorii și multiculturalism. Citiți mai jos totul despre aventurile trăite de ea în cei 7 ani de “Let’s Do It!”.
1. Spune-ne cine ești ca să știm cu cine stăm de vorbă.
Sunt Anca Baniță și sunt om de comunicare de aproape 10 ani, fie că asta înseamnă să coordonez campanii la “Let`s Do It, Romania!”, să scriu pe blogul meu sau să susțin training-uri în câteva domenii cu care rezonez.
Sunt unul dintre oamenii care a avut norocul să fie de la început în LDIR, să vadă cum crește această mișcare incredibilă și unde poți ajunge de la o simplă idee, nebunească ce-i drept. Am acumulat multe povești și multe zâmbete anii ăștia, dar și multă încredere personală :)
2. Ce pasiuni ai, cum îți petreci timpul liber?
Cred că cea mai mare pasiune a mea este natura umană – îmi place să mă descopăr și fac tot ce pot să aflu lucruri despre mine și despre ceilalți. Citesc despre spiritualitate, merg la workshop-uri care îmi creează spațiul de explorare și ocazia de a avea “a-ha!-uri”, fac tot felul de experimente.
Apoi, sunt un călător foarte curios și entuziasmat – aș călători aproape oriunde, oricând și o fac de multe ori și singură. Îmi place la nebunie sentimentul pe care-l am când ies dintr-un hostel și plec în recunoaștere, simt că mă dezvoltă pe mine ca om și îmi dezvoltă toleranța – este minunat sentimentul că realitatea din bulă ta nu e realitatea tuturor!
3. Cum ai aflat de “Let’s Do It, România!” și ce te-a convins să intri în echipă?
Am văzut filmulețul realizat de colegii din Estonia, cei care au inițiat mișcarea la nivel internațional și am spus: “Wow, cât de tare e chestia asta! Trebuie s-o facem și noi!” și, pentru că eram într-un grup de activiști sociali, le-am trimis și lor linkul. Apoi am aflat că existau deja câțiva curajoși care se apucaseră de treabă, așa că ne-am alăturat lor.
Am simțit că e nevoie de o mișcare pozitivă de amploare, am simțit că e nevoie de ceva care să arate românilor că da, ne pasă de țara asta și da, suntem mulți cei cărora le pasă. Mi-a plăcut nebunia, mi-a plăcut ideea de “nu s-a mai făcut niciodată”, mi-am dorit să-i scutur pe sceptici în convingerile lor că “nimic bun nu se întâmplă aici”, “nimeni nu face nimic pentru alții pe gratis”.
4. De cât timp ești parte din echipa LDIR?
Din 2009, deci de mai bine de 7 ani și deseori nu-mi vine să cred când mă gândesc la asta. Este proiectul de care m-am ținut, indiferent ce am făcut altceva pe lângă. Am schimbat joburi, medii de lucru, stil de viață, însă LDIR a rămas o constantă. E și copilul meu.
5. Care sunt realizările tale din “Let’s Do It!” de care ești cea mai mândră?
Îmi place să spun că, dacă ai auzit de LDIR, probabil este și datorită mie. Sunt mândră mai ales de ceea ce am reușit în primul an de proiect, când am transformat LDIR dintr-o idee nebunească, despre care discutau câțiva oameni într-o cafenea într-un brand despre care oamenii au auzit și pe care lumea îl respectă.
LDIR este un brand “curat”, și la propriu, și la figurat – îmi place că reușim să transmitem esența noastră, a celor din echipă – chiar poți avea încredere noi, chiar ne pasă de România și chiar facem lucruri frumoase și mobilizăm și alți oameni frumoși alături de noi – suntem autentici. Eram și la început de drum pe atunci – aveam 23 de ani și nu prea multă experiență, așa că a fost ca și cum am primit un joc fabulos, cu o mulțime de provocări, iar eu mi-am încercat puterile și am dat tot ce am avut mai bun. Și chiar a meritat :)
6. Ce super eco-putere ai alege dacă ai avea puteri magice?
Mi-ar plăcea să pot fi în mai multe locuri în același timp. Dacă se poate și invizibilă, cu atât mai bine :)
7. Povestește-ne despre o situație care te-a provocat în timpul petrecut în Let’s Do It! și despre cum ai reușit s-o depăsesti cu bine.
Dacă mă gândesc la primul an de LDIR, principala noastră provocare era lipsa de resurse. Când vrei să lansezi o campanie națională, care să ajungă la milioane de români, ai nevoie de foarte mult sprijin. O situație punctuală a fost cea în care am vrut să facem un spot tv, celebrul “Muștarul”.
Ne-am bazat foarte mult pe ajutorul voluntarilor noștri – am întrebat pe Twitter cine ne poate ajuta cu un grătar, am ajuns printr-o cunostință la actorii din spot, ne-am deplasat cu mașina unui coleg la Cheia. În LDIR am simțit foarte mult ce înseamnă susținerea comunității și cât de mult te ajută oamenii când simt că ai intenții pozitive și un vis care inspiră. Era o perioadă în care am simțit că nimic nu e imposibil și chiar putem face rost de orice.
8. Ce citat inspirațional îți ghidează viața?
De curând am descoperit unul care m-a atins, probabil pentru că am trecut și noi prin același proces la LDIR. Este cunoscut ca “Man in the Arena quote” și aparține lui Theodor Roosevelt:
“It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly.”
Cu alte cuvinte, meritul este al celui care dă totul în arenă, iar criticii de pe margine, care nu investesc niciun strop de transpirație, chiar nu contează.
9. Cum te remotivezi când ai un moment dificil? Care sunt sursele tale de inspirație?
Îmi place foarte mult să stau cu mine, nu mă plictisesc niciodată. Mi-am creat un spațiu în care să mă pot întoarce mereu și mi-e drag să investesc în relația cu mine. Meditez, scriu pe blog despre revelațiile pe care le am, citesc tot felul de cărți despre spiritualitate și evoluție personală, mă uit la TED-uri cu oameni deștepți. Îmi place să stau în colțul verde, un loc din casă care arată ca-n natură, cu iarbă și plante.
Am și câțiva oameni cu care dezbat constant chestiuni despre viață și omenire, cărora le cer un sfat atunci când nu mi-e ușor.
10. Cum vezi LDIR peste 10 ani? Dar peste 100?
Cred că spiritul va rămâne mereu același, pentru că oamenii vor fi întotdeauna Doers la LDIR. Oameni pasionați, cu curajul de a transformă orice “nu” într-un “da”, oameni de acțiune, care pun mâna și rezolvă o problemă, atunci când apare.
LDIR este deja o mișcare importantă în România și cred că în câțiva ani vom molipsi cu acest spirit de Doer comunități întregi, fie care vorbim despre corporații, în care vrem să aducem “Doer Culture” sau de oamenii de pe stradă, care înțeleg, ușor, ușor, că doar ei pot schimba în bine țara în care trăiesc. Așa vom ajunge, ușor, ușor, la o țară “Doer”.
11. Adaugă, te rugăm, o întrebare despre tine (ceva ce ți-ai dori să se știe despre tine) și răspunde la ea.
Întrebare: Anca, dacă ar fi un lucru pe care ai vrea să-l știe toți oamenii din lume, care ar fi acela?
Răspuns: Că sunt liberi să fie orice își doresc și că nu au nevoie de acordul nimănui pentru asta.
12. Convinge în două-trei fraze o persoană să facă voluntariat.
Indiferent de cauza pe care o alegi, sentimentul pe care îl vei avea la final va fi incredibil și îți vei dori să o faci din nou. Voluntariatul înseamnă să faci lumea mai frumoasă fără a cere nimic la schimb pentru asta – și cât de multe primești, de fapt, înapoi! Voluntariatul m-a făcut o prietenă mai bună, un profesionist experimentat, un cetățean responsabil și un om mai interesant.
