Povestea Electric Castle

Experienţa Electric Castle e uşor cuantificabilă dacă te gândeşti să bifezi obiectivele stabilite în urma întâlnirilor administrative şi cvasicreative dintre membri şi colaboratori. Să fii voluntar Let’s Do It, Romania înseamnă mai mult decât autodeclaraţia de intenţie pe care o ai la început de zi, înainte ca bruiajul zilei de lucru să te seteze pe o altă dinamică.
Este o alegere şi o angajare pentru o schimbare. Să faci parte dintr-un grup eterogen care îşi regleză energiile, întâi printr-un brainstorming de idei pulsatile şi transformabile, iar mai apoi prin acţiune continuă este o provocare. Nu în sensul gratificării instante sau într-unul noţional, prin schimbarea statusului de facebook, ci presupune un demers creator: întâi o constatare, apoi porneşti motorul, colaborezi structural şi apoi iniţiezi acţiuni de “purificare” (vezi campaniile de curăţare generală intreprinse prin ţară) şi preiei controlul – Let’s Do It, Romania!
Fireşte că diverse modalităţi de promovare a proiectului nostru reprezintă un subiect care însufleţeşte teribil orice discuţie oficială. Astfel, am constat că prezenţa echipei Let’s Do It pe parcursul celor trei zile de festival de la Bonţida ar fi o metodă “electro-eficientă” de conştientizare. Neavând la dispoziţie un imens om Michelin care să ateste disperat un loc pe domeniul festivalului, am pus la cale un plan pentru o structură de lemn, ornamentată cu o grămadă de peturi colorate, care altfel, ar fi fost aruncate neadecvat. În urma unor mişcări sau manevre tectonice, structura s-a ales cu nişte fisuri păguboase care ne-au făcut să reaorganizăm ambiţios proiectul.
În virtutea talentului creativ, a perseverenţei asidue care ne-a făcut să înţelegem limbajul ţânţarului de Bonţida, am reuşit să salutăm lumea de la festival printr-o structură de trei pe trei care ilustra fericit egida proiectului. Bucăţi florale de peturi au ţinut locul feţelor zâmbitoare atât de uşor de identificat – o invitaţie deschisă pentru un workshop de pictură cu degetul pe plastic.
Am stârnit curiozitatea din partea numeroşilor vizitatori şi depăşind frontierele cadranului zâmbitor am ţinut şi altfel de activităţi: DIY t-shirt design, unde fetele au oferit instrucţiuni şi instrumente în realizarea acestora, realizarea de portofele din cutii de lapte, suporturi din peturi şi colaje, origami din reviste vechi, scrumiere din doze de bere etc. Eforturile de lobby au fost susţinute şi de discuţiile amicale cu oamenii care s-au aratat vădit interesaţi de o eventuală implicare permanentă sau unică (în Campania de curăţare naţională din septembrie). Apoi, am exploatat cu eficienţă distribuţia geografică a festivalului, acoperind zonele de agrement, cum ar fi lacul şi terasele adiacente, zona de playground, de riding şi, bineînţeles, intrarea, unde am împărţit abţibilduri şi informaţii. Strategia care viza curăţarea terenului din jurul castelului s-a materializat prin concursul de strâns pahare de plastic lăsate în urma consumării băuturilor şi recompensarea acelora care se înscriau printr-un tricou şi o bască “Let’s Do It, Romania!”.
În calitate de participant direct, Electric Castle a fost o experienţă uluitoare de viziuni concentrate pe un scop comun. Să observi cum lucrurile prind aplomb, să creezi şi să crezi că o mână de oameni atât de diferiţi, însă la fel de implicaţi în elaborarea unui proiect, pot să devină “transmiţători” ai unei cauze green.

Raluca Marginas

Departamentul de Comunicare “Let’s Do It, Romania!”

Cluj-Napoca