Nu. Nu m-am trezit cu intarziere sa scriu despre o miscare care a avut loc acum doua saptamani. A trecut exact atata timp cat aveam nevoie pentru a-mi pune cap la cap impresiile din ziua respectiva, pentru a citi despre experientele celorlalti participanti la marea miscare din 25 septembrie, dar si pentru a primi informatiile oficiale post-eveniment din partea “Let’s Do It Romania!”.
Si… da. Sunt unul dintre cei care au participat la marea “curatenie nationala” de pe 25 septembrie si nu-mi pare rau. :d Mi-am rupt din timpul meu liber si am mers impreuna cu o mana de oameni de isprava (vezi foto) sa strang gunoiul in urma celor multi si necivilizati, ignoranti samd.
Un pic peste 70.000 de oameni se inregistrasera online pana la data de 24 septembrie. In ziua evenimentului, la punctele de inregistrare din tara, se pare ca s-au inscris inca pe atat. Am citit prin alte parti si am si auzit de la altii ca la fata locului s-a intamplat o chestie si mai misto – in anumite zone, oameni de-ai locului s-au alaturat voluntarilor si au dat o mana de ajutor la strangerea gunoaielor.
Unde am fost noi repartizati (in zona soselei de centura a Bucurestiului, mai exact Traseul 9, pentru cine cunoaste :d) nu s-a intamplat asemenea minune. Este adevarat ca am fost huiduiti din mers de cativa care treceau pe acolo cu masinile, dar am fost si “aplaudati” tot din mers de alti cativa care tot cu masinile erau in trecere prin zona. La un moment dat cineva a oprit si chiar a intrebat ce se intampla si de la ce organizatie suntem.
Apoi, bineinteles (nu pentru ca ar fi normal, ci pentru ca ma asteptam), o persoana care locuia in zona si era in trecere s-a uitat la noi relaxata si ne-a spus “Strangeti, maica, strangeti, ca maine se face la loc.” Din pacate, nu m-am simtit in stare sa o contrazic. Deocamdata…
Insa, un pic mai tarziu, cineva din echipa mi-a spus ca a auzit cum un copil l-a intrebat pe tatal sau “Tati, ce fac oamenii astia aici?” – o intrebare care a declansat in mintea mea mai multe conexiuni. Am inceput sa ma gandesc mai departe la numarul copiilor care trecusera pe-acolo cu masinile impreuna cu parintilor lor si care mai mult ca sigur pusesera intrebarea inevitabila pentru un copil (vesnic curios :d) “Ce fac oamenii astia pe marginea drumului?!”
Este adevarat, nu a fost chiar floare la ureche. Nu a fost deloc placut cand am descoperit ca este mai tragic decat ne-am fi asteptat. Ca gunoiul se intindea cat vedeai cu ochii si ca de fapt era vorba de mai multe straturi de gunoi bine “asezate”. Iar ca, in final, sa poti spune cu mana pe inima “We did it Romania!” ar fi fost nevoie probabil de un excavator. Si stiu ca, din pacate, asta nu a fost o situatie singulara in tara.
Apoi, trebuie sa mai recunoastem ca organizarea nu a fost neaparat de nota zece. Spre exemplu, nu toti sacii de pe marginea drumului au fost stransi in timp real. Cineva imi spunea ca a doua zi dupa curatenie a vazut pe marginea drumului saci sfasiati (probabil de cainii din zona…) si gunoaie imprastiate in jurul lor. Explicatia am primit-o la scurt timp pe mail din partea echipei “Let’s Do It Romania!”:
“Nu in ultimul rand, stim ca este suparator sa vedeti sacii plini de deseuri stranse de voi inca asteptand sa fie ridicati de pe marginea drumului. Fiti fara grija, s-a intamplat si in celelalte tari, procesul de colectare tinand pana la 4-5 zile in functie de parteneriatele incheiate in zonele respective cu companiile de salubrizare.”
Si as putea sa continui lista cu lucrurile care nu au fost in regula sau cum ar fi trebuit sa fie pana cand mi-as face fani adevarati printre cei care abia asteapta sa zica “Stiam eu!”/”Am zis eu” etc… Dar nu asta este scopul notei de fata. Scopul acestei note este unul de natura constructiva.
Vreau sa punctez inca o data ca, indiferent de neajunsurile primei editii, o asemenea miscare este imposibil sa nu fi miscat ceva in constiinta unei parti a populatiei. Asa cum am mai spus, nu va revolutiona gandirea tuturor celor responsabili pentru formarea mormanelor de gunoi in zone neadecvate, dar este un prim pas (concret, chiar) in constientizarea unei probleme.
Nu uitati de localnicii care au iesit sa dea o mana de ajutor voluntarilor. Nu uitati de copiii care au pus intrebari. Repet. Copiii au intrebat! Si indiferent ca parintii lor arunca sau nu gunoiul pe jos, ei vor creste cu miscarile “Let’s Do It Romania!”, care se vor organiza in fiecare an de acum incolo. Si sunt sigura ca ei vor intreba in fiecare an, pana cand vor intelege despre ce e vorba de fapt si vor face singuri conexiunile necesare… Si cel putin o parte dintre ei vor ajunge sa-si educe si sa-si responsabilizeze prietenii, rudele, proprii copii si, de ce nu, chiar proprii parinti… Pana in ziua in care poate nu va mai fi nevoie sa organizam o zi dedicata curateniei nationale. Sau cel putin nu ne vom mai confrunta cu straturi de gunoaie “bine integrate” in mediul inconjurator.
Si nu este o viziune idealista (aviz scepticilor ;P). Este doar o viziune cu sanse reale de concretizare intr-un viitor (e adevarat) nu foarte apropiat. :) Iar eu zic ca a venit vremea sa incepem sa avem rabdare unii cu altii. Nu cu sistemul! Unii cu altii. Si macar cei care intelegem anumite lucruri sa nu ne pierdem rabdarea si sa continuam sa le explicam de atatea ori de cat va fi nevoie ca sa fie intelese.
Nu in ultimul rand, tin sa precizez ca “Let’s Do It Romania!” nu s-a incheiat pe 25 septembrie. De la organizatori citire: “Campania cea mai importanta abia acum incepe si vom avea grija sa suflam in ceafa autoritatilor pana cand schimbarile la nivel de infrastructura si legislatie actuala vor fi implementate.”
Daca-mi este permis (si imi este pentru ca sunt pe peretele meu ;d) as sugera celor din spatele acestei miscari sa se orienteze cat se poate de mult si catre organizarea de campanii de responsabilizare a populatiei, atat in online, cat mai ales in offline. De multe ori, nu infrastructura sau amenzile ii impiedica pe oameni sa pastreze curatenia, ci lipsa bunului simt, ignoranta samd. Cum spuneam, cred ca a venit vremea sa nu ne mai inversunam atata impotriva sistemului si sa incepem sa-nvatam sa ne uitam mai mult in noi si odata ce am inteles niste lucruri sa le explicam mai departe si altora.
Si ca sa fie complet, o sa inchei cu un slogan pe care l-au tot “rostit” cei de la “Let’s Do It Romania!” in ultima vreme si o sa te rog sa fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in jur!
In final, vreau sa-i felicit pe toti cei care au iesit la curatenie pe 25 septembrie si sa le multumesc oamenilor din echipa cu numarul 4613, pentru cei 90 de saci de gunoi plus multe alte “obiecte” voluminoase pe care le-au strans si le-au depus pe marginea drumului pentru a fi ridicate de companiile de salubrizare, mai ales ca stiu ca unora nu le-a fost chiar usor sa reziste pana la final. :)
Oana Câlţea
