Ada Kaleh a fost o insulă din mijlocul Dunării, care este acum acoperită de ape, după construirea lacului de acumulare Porțile de Fier I. Insula era situată la trei kilometri de Orșova, avea 1,7 kilometri lungime și 500 de metri lățime și era populată de turci. Aceștia i-au dat și numele, tradus din turcă prin Insula Fortăreață.
Istoria insulei
Insula a fost locuită încă din Antichitate. Prima atestare documentară este raportul Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, în care se vorbește despre insula Saan, locuită de 216 oameni. După 1430, devine cunoscută drept Ada Kaleh.
Locul a avut un rol important în conflictul Imperiului Otoman cu cel Austro-Ungar. Datorită poziției sale strategice, armata austriacă a construit în 1689 pe insulă o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. Ocupația insulei s-a schimbat de mai multe ori între cele două puteri în perioada următoare. Tratatul de Pace de la Belgrad din 1739 prevedea că insula va rămâne în permanență a turcilor.
Asta s-a întâmplat până în 1918/1920, când Ada Kaleh a devenit teritoriu românesc, deși majoritatea populației sale a rămas de origine turcă.
Paradis turcesc în teritoriu românesc
În scurt timp, insula devine un punct turistic important. Ada Kaleh era unică prin faptul că avea un climat mediteraneean și prin produsele fabricate acolo: cafeaua la nisip, rahatul de Ada-Kaleh, a cărui reţetă s-a pierdut odată cu insula, braga, citronada, dulceţurile, baclavalele, halviţa, ţigările.
Turiștii aveau impresia că vizitează o parte din Turcia. Locul era cunoscut și pentru creșterea trandafirilor din care se facea parfum. Insula avea școală primară, dispensar medical, geamie și biserică.
Declinul insulei și drama locuitorilor
Odată cu instalarea comuniștilor la putere, a început declinul. Proprietarii celor două fabrici de pe insulă și alți oameni care aveau o situație materială bună au fost deportați în Bărăgan. Pe insulă a fost deschisă o fabrică de confecții, iar unele case și construcții au fost demolate.
Sfârşitul ei a devenit previzibil în momentul semnării acordului româno-iugoslav din 1956 privind construcţia Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie “Porţile de Fier”. În 1971, insula a dispărut sub apele lacului de acumulare, odată cu închiderea barajului.
O nouă Ada Kaleh?
Înainte de distrugere, o echipă de oameni de ştiinţă conduşi de savantul Nicolaescu Plopşor a încercat să salveze toate vestigiile și să le mute pe insula Șimian. Insula Șimian are un climat blând submediteranean și este situată în aval de hidrocentrala Porţile de Fier, între România şi Serbia.Vestigiile pe care voiau să le mute erau moscheea, cetatea, cimitirul vechi, casa lui Regep Aga, unul dintre guvernatorii insulei şi mormântul lui Miskin Baba. Se dorea întemeierea unei noi Ada Kaleh, care să fie complex muzeal şi rezervaţie naturală. Proiectul a căzut din cauza morţii lui Nicolaescu Plopşor.
În insula Şimian s-au mutat doar fortificaţia austriacă şi mormântul lui Miskin Baba. Imediat după dispariţia insulei Ada Kaleh, pe insula Șimian au fost construite un restaurant și un ștrand, însă nu s-a reuşit punerea în valoare a insulei.
Astăzi obiectivele turistice se află într-o stare avansată de degradare. Totul este năpădit de vegetaţie, iar locul este vizitat doar cei care vor să vâneze fazani, insula fiind populată de aceste păsări.
În continuare, vă invităm să vizionați documentarul “Ultima primăvară la Ada Kaleh”, făcut înainte de scufundarea insulei.
Acest articol face parte din seria “Legendele Dunării”, scrise cu scopul de a promova importanța Dunării pentru România și campania Let’s Do It, Danube!. Proiectul este susținut de Kaufland Romania.
Autor: Florina Mirică
Surse articol: Adevărul.ro, FilmeDocumentare.com, Jurnalul.ro, Digi24.ro
Surse foto: Sursa 1, Sursa 2, Sursa 3, Sursa 4
