Povestea lui Lusu rămas gură cască. :)

Dimineata trezirea, nu prea devreme, sa nu prindem roua de dimineata. Stiam ca avem un morman alocat prin email si ca nu trebuia sa mergem la Iulius Mall pt “organizare”; totusi aveam ceva cumparaturi de facut, asa ca trec pe-acolo sa vad care e atmosfera. Prima impresie buna: vad o multime de autobuze de la Nokia, care asteptau sa duca voluntarii in general foarte tineri, elevi si studenti. In parcare era lume multa, asa cum ma asteptam, asa ca plec de-acolo imediat. Pornim spre Somesul Cald, unde aveam mormanul nostru alocat. Depasim o masina plina deja de gunoaie, care mergea incet pe drum si in care se aruncau deja saci. Cand ajungem la locul cu pricina, prietenii nostri deja stransera cativa saci si au trecut la cauciucuri. Locul nostru avea multe cauciucuri. Cand ajunge masina cu gunoaie o rugam sa opreasca putin sa incarcam direct cauciucurile. Le incarcam in 10 minute. A fost un ajutor foarte mare, picat la fix! Am terminat. Asta a fost tot? E ceva greseala la mijloc, prea repede am terminat. Nu-i nimic, mai gasim noi gunoaie pe-aici. Intr-adevar, extindem noi un pic raza de actiune, si dupa o ora de cautat prin tufisuri mai reusim sa strangem cativa saci. No, hai sa-i ducem la gramada, cu masina. Rabatez banchetele si cand sa le incarcam apare o masina de la Perpetum, cu doi tineri simpatici, si le incarcam acolo. Inca un ajutor nesperat, picat la fix, inca o impresie buna.

Hai sa mergem mai departe. Prietenul meu Mircea vrea sa cercetam un loc de langa lac, unde stia el ca este un morman, dar care a fost alocat altei echipe. Cum ajungem acolo, echipa cu pricina tocmai a terminat de strans. Din nou masina de la Perpetum, hai sa incarcam si de aici sacii. Apoi la copii li s-a facut foame. Punem de un picnic. Un picnic intr-un loc curat, proaspat curatat! Ce senzatie, sa stai la picnic intr-un loc curat! Nu-mi venea sa cred ca se intampla chiar in Romania! Imi cam pierdusem demult speranta…

Dupa masa mergem la Tarnita intr-un loc in care mergeam mai demult sa facem baie si care stiam ca este plin de gunoaie. Intr-adevar asa era. Incepem cu lucrurile mari – adica un … pat. Il “parcam” tot in masina de la Perpetum, care din nou apare … la fix! Apoi ne apucam de strans si dupa ce strangem mai mult de jumate, apar si “proprietarii”, o echipa de 9 persoane care avea acest loc alocat. Ne bucuram reciproc ca ne ajutam, noi pe ei si ei pe noi :-). Mai ales ca ei aveau 8 mormane alocate, si erau cam obositi … Mai aveau de facut doua mormane. Erau si niste oameni la picnic, pe care a trebuit sa-i rugam: “va suparati daca strangem si sub sezlongul dvs?” Dupa ce am facut locul “luna” ( am strans vreo 15 saci numai de acolo ), unul din picnicari ne-a rugat sa-i lasam si lui un sac gol. Adica acum, daca tot e curat, s-ar cadea sa-si puna si el resturile intr-un sac. Sper ca le-a dus acasa … O schimbare de atitudine imediata.

Trecem mai departe. Ne oferim sa ajutam echipa cealalta la ultimele doua mormane. Ei renunta, erau obositi. Mergem noi, si constatam ca primul morman era deja strans de altii. Alta impresie buna. Cautandu-l pe al doilea, descoperim un loc unde se aruncau in prostie gunoaie. No, hai sa ne apucam de asta. Nu este pe harta. Nu-i nimic, tot gunoi se cheama. Oare o sa-l terminam azi? Pare foarte mult. Mai avem saci goi disponibili? Nu ne apucam bine de lucru, ca opreste o echipa sa ne ajute. E mormanul dvs? Nu, nu e pe harta, am oprit sa va ajutam! Din nou un ajutor picat la fix! Oare a cata oara in cursul zilei de azi nu ne-am simtit singuri? Singuri impotriva majoritatii nesimtite? Dupa ceva munca, sotia mea descopera “cireasa de pe tort” – un frigider. Il scoatem si pe asta, apoi pe fratele lui, apoi un carucior de bebe, apoi ni se termina sacii fix cand se termina si mormanul. Ma uit in jos, nu-mi vine sa cred. Ceea ce era inainte o groapa de gunoi, acum nu este decat padure cu verdeata. Ne imbarcam in masini si o luam la vale, spre oras, obositi dar fericiti, cum spunea cineva. La anul, daca se mai face actiunea, participam si la cartare.

Îţi mulţumim, Lusu!