Let’s do it, Romania! 25 septembrie 2010, curățenie în toată țara. Genial, mă gândeam, și n-am ezitat să mă înscriu printre voluntari. Și ziua Z a venit, iar noi, o clasă întreagă, am pornit cu entuziasm spre locația noastră – pădurea Trivale. Un mic impediment – plouă teribil… Însă cineva, de sus, a sprijinit entuziasmul nostru și ploaia s-a oprit. Ni s-au distribuit necesarele, ni s-au dat instrucțiunile, și-am pornit pe potecuțe la strâns de pet-uri, sticle și ambalaje. Umezeala nu mai conta, ne pusesem pe treabă și mare ne-a fost încântarea când am văzut toată întinderea din fața ochilor curățată până la ultimul gunoi. Senzația? Imposibil de descris! M-am simțit atât de bine văzând cât de frumos era rezultatul a doar câteva ore de muncă în echipă, încât n-am regretat decizia. Ba mai mult, cu tot entuziasmul din lume am vorbit tuturor despre eveniment. Mi-am dat seama că munca mea, atât de mică la nivel național, unită cu a tuturor voluntarilor de pretutindeni, a însemnat ceva. Că am fost o parte din ceva mult mai mare, cu un scop comun, ba încă – unul nobil.
Când am auzit că Let’s do it! se organizează și în 2011, recunosc că am fost un pic dezamăgită. Nu de vestea în sine, ci de implicația că munca din anul anterior nu se menținuse. De senzația că n-am reușit. M-am înscris totuși, sperând la o a doua șansă pentru cauza noastră. De această dată, locația nu avea să fie așa frumoasă, motiv pentru care și entuziasmul mi s-a… desumflat un pic. Mi-am pus însă mănușile în mâini și am umplut un număr bunicel de saci, privind mereu în urma mea să văd cât de frumoasă e natura… goală. A meritat, mi-am zis până la urmă. Ce m-a convins însă că într-adevăr a meritat și puținul pe care l-am făcut eu au fost știrile, seara, la televizor. Succes important, la nivel național. „Uite că se poate!” mi-am zis.
Anul ăsta însă, clasa a XII-a a venit și peste mine și Bac-ul îmi suflă în ceafă. Totuși, n-am refuzat să mă implic în Let’s do it! Mai ales când mi s-a dat ocazia să particip la organizarea lui, n-am dat înapoi. Nu mi-a venit să cred că pot să trec din rândul voluntarilor în rândul celor din “staff”. Să vă mai spun cât de entuziasmată am fost (și sunt)? V-ar putea spune Marin, coordonatorul pe județ (:d). Cred că acum simt mai mult ca niciodată că pot să ajut, că am un rol semnificativ. De fiecare dată când mă întreabă cineva despre Let’s do it! mă simt cuprinsă de o energie și un entuziasm teribil de a-i spune tot ce simt apropo de asta. Că putem, dacă dorim! Că fiecare are rolul lui. Că e important să schimbăm mentalitatea, concepția că “Dacă nu face nimeni, eu de ce sa fac?”. Să obișnuim copiii, tinerii – de la ei pleacă orice schimbare. Să punem suflet, să o facem pentru noi, simplu și dezinteresat.
Asta aș spune tuturor care m-ar întreba de ce fac asta. Pentru că îmi doresc o schimbare! Pentru că ideile “De ce să curăț eu după alții?” și “Nimeni nu face nimic în țara asta care se duce de râpă” mi se pare că se bat cap în cap. Pentru că știu că se poate, pentru că am dovedit că se poate! Pentru că așa vreau să vad țara asta și așa vreau ca străinii s-o vadă Vreau să știe o Românie curată, una demnă de frumusețile ei, nu îngropată în mormane de gunoaie. O Românie de care să fim cu toții mândri! Nu mă interesează politica, demagogia de orice fel, nici măcar n-am fost vreodată patriotă, dacă e să vorbim sincer. Dar cred într-o Românie frumoasă, asta pot sa spun oricui!
Așa că, din partea mea, LET’S DO IT, ROMANIA! Fiți alături de noi să curățam județul Argeș! Cu toții ne-am bucura de păduri mai curate, împrejurimi mai verzi sau ape fără pet-uri! Din experiența mea de voluntar LDIR, vă spun că senzația de după merită “toți banii”, vorba aia. Atât v-aș cere, să aveți un pic de încredere în noi, în echipa LDIR, și să vă înscrieți în rândurile voluntarilor. Garantez că experiența va fi cel puțin una plăcută!
