Povestea orașului Curitiba din Brazilia demonstrează cum introducerea unei monede complementare (sub forma unui jeton/voucher) a fost capabilă să ajute un oraș sărăcăcios, subdezvoltat, să folosească inteligent propriile-i resurse neexplorate pentru a veni cu o soluție creativă pentru o multime de probleme: curățarea orasului, crearea locurilor de muncă și restaurarea orașului.
Deseurile reprezentau o problemă majoră în Curitiba, capitala statului sudist Paraná, Brazilia. Populația urbană suferise un boom trecând de la o cifră de 120.000 în 1942 la una de 2.3 milioane în anul 1997. O mare parte din locuitori trăiau în favele, cocioabe făcute din carton și tablă ondulată. Mașinile de gunoi nu puteau intra printre aceste favele, pentru ca străzile nu erau suficient de late. Deșeurile s-au înmulțit, iar acest lucru a dus la raspândirea bolilor.
Jaime Lerner, cel care a devenit primar al orașului Curitiba în 1971, nu deținea fonduri pentru a implementa soluțiile obișnuite, ca nivelarea cu buldozere a zonei și reconstruirea străzilor. Obligațiunile, taxele suplimentare sau asistența federală, nu puteau fi deci luate în considerare. Era nevoie de o altă soluție.
Curitiba avea totusi si un avantaj: dispunea în abundență de un număr mare de alimente, datorită pământurilor fertile și climatului tropical din Sud-Estul Braziliei. Deținea, de asemenea, și un sistem municipal de autobuze neutilizat, pentru ca numeroși locuitori din favela nu-si puteau permite să plătească pentru transportul în comun. Primarul Lerner s-a folosit așadar de aceste resurse locale pentru a rezolva problemele urbane ale Curitibei.
Tomberoane metalice mari au fost amplasate la marginea favelelor. Oricine depozita un sac intreg cu deseuri pre-sortate primea un jeton pentru autobuz.
Celor care colectau hârtie și cartoane li se dădeau vouchere de plastic în schimbul cărora primeau fructe proaspete și legume de sezon. Mai mult de-atât, un program educațional de colectare a deșeurilor a furnizat elevilor săraci caiete.
Zeci de mii de copii au reacționat printr-o curățenie de proporții a cartierelor. Părinții s-au folosit de jetoanele de autobuz pentru a călători în centrul orașului, adesea cu scopul de a găsi un job. Aceste jetoane și vouchere au fost curând acceptate și în magazinele locale pentru mâncare. În doar trei ani, mai mult de 100 de școli au dat 200 de tone de deseuri pe 1.9 milioane de caiete școlare. Componenta de reciclare a hârtiei, singură, a salvat echivalentul a 1.200 de copaci – zilnic!
În timp, peste 70% din gospodăriile Curitibei s-au implicat în aceste programe. Cele 62 de cartiere mai sărace au schimbat 11.000 de tone de deșeuri cu aproximativ un milion de jetoane de transport și 1.200 de tone de mâncare. Alte programe au fost instituite să finanțeze restaurarea clădirilor istorice, să creeze spații verzi și să ofere locuințe – toate adoptând metode ce puneau foarte puțină, sau chiar deloc, presiune din punct de vedere financiar asupra municipalității.
Numeroasele inițiative – curățenie, restaurarea orașului, crearea locurilor de muncă, îmbunătățirea nivelului educațional, intervenții medicale, prevenirea foametei – au fost tratate individual, astfel încât să nu fie nevoie de o creștere a taxelor, redistribuirea averilor, eliberarea de obligațiuni, bazarea pe acțiuni caritabile sau obținerea de împrumuturi de la guvern, ori organizații asemănătoare Băncii Mondiale, sau Fondului Monetar International (FMI). Aceste îmbunătățiri nu au împovărat pe nimeni. Toată lumea a avut de câștigat.
Rezultatele în termeni economici cât mai simpli merită amintiți. Din 1975 până în 1995, Produsul Intern Brut (PIB) al orașului Curitiba a crescut, în medie, cu 75% mai mult peste cel al statului Paraná, și cu 48% mai mult decât PIB-ul Braziliei ca total. Un localnic obișnuit câștiga de trei ori mai mult decât salariul minim pe economie, la nivel național. Dacă luăm în considerare câștigurile monetare non-tradiționale, precum schimbul deseurilor pe provizii, venitul total real pentru rezidenți era cu cel puțin 30% mai mare. Rezultatele în termeni umanitari – în reînvierea sentimentului de demnitate și speranță pentru un viitor mai bun – putem doar să ni le imaginăm.
Curitiba a descoperit mijloacele necesare prin care să îndeplinească nevoile locuitorilor săi, grație unor resurse nefolosite. Reușita s-a datorat introducerii unor monede naționale complementare – inițiative monetare care nu au înlocuit ci, mai degrabă, au suplimentat sistemul monetar al țării. Această abordare inovatoare a asigurat îmbunătățiri, mai mult decât necesare, la nivelul economiei locale. A dat posibilitatea unui oraș în dezvoltare, cândva sărăcit, de a fi sustenabil și de a îmbunătăți condițiile de viață ale locuitorilor săi într-o manieră remarcabilă, în decursul unei singure generații.
În 1990, orașul Curitiba a primit de la Națiunile Unite cea mai înaltă distincție in domeniul ecologiei, oferită de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP).
Autor: Ronița Dragomir
Sursă foto: Wikipedia
Sursă articol: http://www.lietaer.com/2010/09/the-story-of-curitiba-in-brazil/
