Jurnal de reciclator – Let’s do it, România!

Reading Time: 3 minutes

GreenFiber International, parte a GreenGroup


  07:00 Mă trezesc brusc, îmi iau telefonul în mână să verific alarma. Constat că m-am trezit înainte să sune, semn că azi e una din acele zile pe care le aştept cu nerăbdare. Pe agenda zilei: Let’s Do it, România!

 

07:30 După echiparea corespunzătoare: mănuşi, bocanci, haine lejere, saci de gunoienergie cât cuprinde, intenţii de colectare mari, şi câţiva prieteni alăturipornim dis de de dimineaţă să schimbăm lumea…gunoaielor adunate la margine de drum, în pădure sau în spatele blocului. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu lucrez într-o fabrică de reciclare şi cred că civilizaţia începe de la curăţenie. Să vă mai zic şi că mi se întâmplă câteodată să socotesc câţi bani ajung la gunoi din PET-uri care nu se reciclează?

 

08:30 Întâlnirea cu ceilalţi voluntari a fost că între prieteni: schimburi de numere de telefon şi de câteva glume, plus am pus la cale un concurs între noi: cine strânge cei mai puţini saci de gunoi face cinste cu limonada de după! Let’s do it!

 

10:00 Fiecare dintre noi a avut de reciclat o mică parte din pădurea care se afla lângă drumul naţional care trece prin Buzău. Eu şi colegii de la Greenfiber am primit de la coordonatorul nostru chiar partea de lângă râu care a fost cea mai “populată” cu PET-uri şi sticle. Provocare acceptată! Am adunat cu spor împreună cu ceilalţi colegi, iar camionul ridicat saci de8 ori în 7 ore.

 

17:00 Pe ultima sută de metri, când pregateam sacii pentru ultimul transport, m-am apropiat de râu ca să adun şi PET-urile care pluteau. Îmi număram în gând voucherele de cumpărături pe care i-ar fi luat cei care au aruncat sticlele, şi într-un moment de neatenţie telefonul mi-a alunecat din buzunar şi mi-a scăpat în apă. L-am scos repede, i-am scos bateria şi am încercat să-l resuscitez, dar degeaba. Ce bine ca nu trecuse o săptămână de când mi-a expirat şi garanţia la el.

 

18:00 Deşi eram mândru de treaba pe care o făcusem toată ziua, întâmplarea cu telefonul în apă mă măcina. Era un telefon tare bătrân, dar mă obişnuisem cu el.

 

18:30 Decis să rezolv problema cu telefonul, l-am dus direct la Reciclatorul Verde, am luat un voucher de cumpărături pe el şi m-am dus cu el direct la sectorul de electronice. Pentru că iată, nicio o faptă reciclatoare bună nu rămâne nerăsplătită, tocmai am găsit o ofertă convenabilă şi m-am ales cu un telefon nou. Una peste alta, a fost o zi bună, am curăţat  râul şi pădurea de lângă, am reciclat şi m-am ales şi cu un telefon nou, semn că există o karma pozitivă a reciclării.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *