Experiment: o lună fără plastic (Partea I)

Reading Time: 6 minutes

Colegul nostru, Andrei Coșuleanu, a acceptat provocarea “Plastic Free July”, o campanie internațională care promovează eliminarea plasticului din viața de zi cu zi. Curioși să vedeți cum s-a descurcat? În continuare ne povește chiar el prin ce pățanii a trecut:

S-au încheiat primele două săptămâni de când m-am alăturat campaniei “Iulie fără plastic” și deja pot considera întregul experiment un real succes. Asta pentru că mi-a schimbat filosofia de cumpărător și sper că, citind acest articol, ți-o va schimba puțin și ție. Sau măcar îți va da de gândit,acesta fiind primul pas către schimbare.

Decizia de a face parte din campanie am luat-o chiar pe 30 iunie, cu o zi înainte de a începe, la invitația Irinei  Breniuc de la Green Raport. Nu știam foarte multe lucruri despre aceasta campanie și nici despre  toate provocările care mă așteptau, dar ideea în sine a fost a fost un factor determinant.

Prima zi – un mic șoc

Pentru că decisesem să mă alătur campaniei cu doar o zi înainte, pe 1 iulie m-am trezit fără temele făcute. Avem o sacoșă din material textil și atât. Aflasem că nu trebuie să mai consum nimic ambalat în plastic și să nu mai cumpăr niciun fel de plastic. Nu pare așa greu, nu?

Am ajuns dimineața la birou și mi-am dat seamă că am numai plastic în jur: pahare, PET-uri, ambalaje. Am dat o fugă la Kaufland și m-am apucat să-mi caut produse fără plastic. Mi-am cumpărat apă și suc la sticlă, plus câteva fructe în cantități foarte mici, pentru a nu le pune în pungi.


Seara am plecat într-o escapadă la munte, cu gândul că-mi voi găsi pe drum un magazin de unde să-mi cumpăr ingredientele pentru a-mi face o pastă de dinți și pentru a mânca ceva care nu-i ambalat în plastic.

Ușor de zis, greu de găsit. Într-un final am dat de un plafar de unde să iau ingredientele pentru pastă de dinți: sare, ulei de cocos, scorțișoară, esență de lămâie și bicarbonat. Dintre toate, esența fără plastic nu am găsit-o nicăieri.

Pentru că mulți m-au întrebat de rețeta pentru pasta de dinți, iată de ce aveți nevoie:

– 6 lingurițe bicarbonat de sodiu;
– 4 linguri ulei de cocos (se găsește la plafar);
– 3 lingurițe sare de mare sau sare roz de Himalaya (la râșniță);
– o fiolă de extract de aloe vera (plafar);
– 7-10 cuișoare proaspăt râșnite;
– 1/2 linguriță scorțișoară râșnită;
– uleiuri esentiale: 2 picaturi UE lamaie, 2 picaturi UE tea tree, 2 picaturi UE oregano.

Se amestecă toate ingredientele până se omogenizează (eventual mai adaugați sare în funcție de consistența pastei) și… voila! Cantitatea rezultată e cam cât un tub de pastă de dinți de 100 ml.

Reteta este luata de pe numaiunaltblog.wordpress.com.

 

Plasticul e peste tot, și acolo unde nu te-ai gandi

La finalul primei zile am avut un sentiment ciudat: eram bucuros că am trecut peste prima zi fără să cumpăr plastic, dar în același timp mâhnit să observ că viața noastră este înconjurată de plastic, se învârte practic în jurul lui. Procentul produselor care nu conțin plastic în ambalaj este foarte mic. Am găsit plastic chiar și la gura de la sticlă de apă (acel inel cu rol de închidere ermetică) și la sticla de esență.

În următoarele zile m-am mai relaxat, chiar dacă mi-a fost greu să îmi continui viața în modul obișnuit. În primele zile am renunțat la unele produse, deoarece fie nu aveam pungi din material textil la mine, fie erau ambalate exclusiv în plastic: lactate, carne, fructe și legume, anumite sucuri și dulciuri.

Sursa foto: ID 91288390 © Vector World | Dreamstime

Soluția? Am trecut la mâncarea din conserve. Stilul meu de viață s-a schimbat. Petreceam mai mult timp la cumpărături dimineața și seara. Îmi făceam pastă de dinți pentru două zile și mă gândeam întruna la ce aș putea să-mi mai iau care să fie plastic free.

Cam așa arată pasta mea de dinți homemade:

 

“E gratis punga, de ce nu o luați?”

Am întâlnit multe situații în care trebuia să le explic oamenilor despre campanie, ca să înțeleagă de ce mă comportam ciudat, din punctul lor de vedere. La majoritatea magazinelor, vânzătorii îmi spuneau: “E gratis punga, nu vă costă nimic, este urât să mergeți cu produsele în mână”. Însă doamna de la aprozarul de lângă birou s-a obișnuit repede cu mine: știa că îmi cumpăr câteva roșii  și fructe și le pun direct pe cântar, fără să le ambalez în pungi.

Sursă foto: ID 77399720 © Kittipong Jirasukhanont | Dreamstime

Într-o seară, m-am oprit în drum spre casă să-mi cumpăr mâncare. Mi-am luat carne într-o pungă de hârtie, iar pentru garnitură îmi doream o porție de piure. Doamna de la cantină mă întreabă: “caserolă mică sau mare?”.

Îi răspund zâmbind: “La pungă, vă rog, porție mică”. S-a uitat ciudat la mine și am început să duc o muncă de convingere cu ea, explicându-i că nu este o glumă și că îmi asum riscul de a se înmuia acea pungă. Lucru care nu s-a întâmplat, am ajuns acasă în siguranță, fără pungă degradata și cu mâncarea caldă.

O altă situație funny a fost în weekendul trecut, când eram în oraș cu un grup de prieteni și am trecut pe la Calif să mâncăm ceva pe fugă. Aveam poftă de limonadă, însă, din păcate, se livra numai la pahar din plastic. Cei de la casă mi-a spus că singurul lucru fără plastic este o apă la sticlă. Pentru că pofta de limonadă nu dispăruse, mi-a venit ideea de a-mi lua apa, pe care să o beau și apoi să-mi pun limonada în sticlă la pachet. Plastic zero, Andrei unu :)

 

“Dieta” fără plastic

Perioada de #plasticfreeJuly a fost o învățătură și pentru cei din jurul meu. Ei au văzut dificultățile în a te descurca fără plastic. Mi-au zis că se gândesc de două ori acum înainte să cumpere ceva, ba chiar unii dintre ei fie își propun să încerce și ei “dieta” aceasta.

Și prin “dieta”, chiar la o dietă mă refer. Sunt câteva asemănări, cea mai mare fiind că în aceste două săptămâni am pierdut destul de mult din greutate.  Șase kilograme, mai exact. Nu pot să spun că m-am înfometat, dar pot spune că am mâncat fix cât aveam nevoie ca să mă simt ok.

Un lucru important de menționat este că nu poți renunța definitiv la a avea plastic în casă. De exemplu, dacă merg la sală, am un bidon de 0,5L din plastic pe care îl folosesc de fiecare dată. La fel și în cazul caserolelor refolosibile din plastic. Cu toate acestea, am simțit pe pielea mea că mâncarea și băuturile păstrate în sticlă au un cu totul alt gust decât cele ținute în plastic.

În ultimele două săptămâni sigur voi avea provocări la fel de mari, dar unde ar fi satisfacția de la final dacă n-aș demonstra că se poate, în ciuda tuturor dificultăților? :)

P.S. Îmi propun ca acest comportament să îl mențin zilnic, eu cred cu tărie că produsele sănătoase sunt cele ambalate corect. Plus că da, chiar îmi doresc să nu mai fim așa dependenți de plastic, și cum să fac asta decât renunțând chiar eu la el?

Plus urarea clasică de final: Let’s Do It, Romania! Let’s Do It, World!

Sursa foto: ID 84088417 © Wavebreakmedia Ltd | Dreamstime

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

2 thoughts on “Experiment: o lună fără plastic (Partea I)

  1. F. frumos si laudabil ca experiment, insa ma gandesc ce ne-am face daca toata lumea ar incepe sa foloseasca, de pilda, doar mancarea la conserva sau lichidele la sticla. OK, am scapa de pungutele, sticlele si recipientele de plastic, dar ne-am umple de cutii de tabla si de…cioburi. Pe termen lung, cred ca singurele solutii sunt ambalajele biodegradabile si reciclatul la greu.

  2. Eu nu stiam de aceasta campanie.anul acesta am aflat si tare mult m.am bucurat caci sa sugerez prietenilor sa meargă pe un trai plastic free asa cum incerc eu de aproape un an,a fost cam mult.O luna mai merge.Pentru cand mergeți la alergat sau sala sau oriunde merita sa va luati un termos din inox cu fillet, aveau la kaufland si tine mult mai bine decat cele cu fillet si buton in capac.Tine băutura caldă iarna si rece vara 😊 E o investitie cat se poate de buna.Iar pt mancare la birou, caserole de sticla.Tot ii capac de plastic dar spre deosebire de cele in întregime din plastic,sticla nu prinde miros si nu devine neigienica asa de repede.Cele de plastic trebuie aruncate la un moment dat si nu pot fi curățată cum trebuie(adica sub jet de apa fierbinte deoarece plasticul emana toxine la temperaturi mari-valabil si pt sticle pet:dupa prima utilizare sunt menite a fi aruncate,nu refolosite).Recipientele din inox sunt sfinte :))) si mai usoare decat sticla, nu riscă sa se spargă.Din pacate caserole din inox inca n-am vazut la noi.Si exista si paie din inox refolosibile la cei de la ALTERNATIVE😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *