Voluntar Gunoier, o carte in Biblioteca Vie

Reading Time: 5 minutes

Am primit de la echipa Let’s Do It, Romania! din Brasov propunerea de a ne implica intr-un eveniment
denumit “Biblioteca vie”. In aceasta biblioteca, cartile au fost persoane diferite care in viata
de zi cu zi ar fi incadrate in stereotipuri sau despre care sunt multe prejudecati. Exemplele
date de organizatori: blonda, politist, imigrant, fost consumator de droguri, preot, tigan,
evreu, puscarias, emo, etc. Aceste persoane au fost invitate sa vina si sa fie citite de
publicul interesat. Adica sa le povesteasca oamenilor curiosi sa afle despre ei.

Ei bine, m-am inscris si eu, ca “Voluntar gunoier”. Ma batea gandul sa scriu ca sunt chiar
gunoier, dar ce-i drept nu am lucrat pana acum la o companie de specialitate si, contrar
experientei de atatia ani, nu am manipulat pubele pline cu gunoi menajer… si nu, nici
nu stiu pe ce butoane sa apas de la compactorul de gunoi ca sa apuce, sa ridice si sa lase
pubela jos. Sunt totusi surprinsa sa stiu ca butoanele exista…

Sa mergem mai departe totusi. Am fost carte vie duminica, 28 noiembrie, intre 16:00 si
20:00, in Fabrica. Am avut cititori destul de simpatici.

Prima a fost o fosta colega de pe la inceputurile Let’s Do It, Romania!, cu care imi doream de mult timp
sa povestesc despre proiect. Cand m-a vazut, m-a rezervat si nu m-a lasat pana nu i-am
spus cum s-a terminat proiectul, sa-i impartasesc amintirile din ziua de curatenie, sa-i spun
cum mi-a fost dupa si sa afle ce vreau sa fac mai departe. Pe carnetul ei de cititor scria ca
avea maximum 30 de minute sa citeasca din carte. Ei bine, a venit bibliotecara (culmea, si
ea o fosta colega de Let’s Do It, Romania!) sa ne anunte de vreo doua ori ca ne-a expirat timpul si ca erau
si alti cititori la rand. Ne-am oprit din citit la a doua “somatie”.

Urmatoarele cititoare au fost patru fete, mai exact doua romance, o englezoaica si o
spanioloaica. Fetele au vrut sa inteleaga de ce nu merge sistemul de colectare selectiva
din Romania. Le-am spus ca el merge, doar ca nu asa cum se comunica si nici asa cum s-
ar fi asteptat bucurestenii. Concret, desi noi vedem ca masina vine si amesteca deseurile
din cele 3 containere separate, ceea ce nu stim este ca acea masina este curata. Adica
nu are deseuri organice (resturi de mancare, resturi medicinale sau chiar igienice) care
ar putea contamina deseurile reciclabile si ar duce implicit la dificultatea sau chiar
imposibilitatea reciclarii deseurilor respective.
Spre exemplu, daca un carton intra in contact cu o ciorba de vacuta, el nu mai este bun de
reciclat. Nu are nimeni timp sau spatiu sa-l curete si ulterior sa-l usuce. Un carton sau o
hartie cu impuritati organice nu mai este bun de nimic (aviz amatorilor, servetelele nu se
mai recicleaza, ele se arunca la deseuri menajere).
La fel, daca ambalajele din aluminiu au continut de suc in ele, acesta (in functie
de anotimp) poate sa isi schimbe compozitia sau mai rau, se evapora treptat, insa
contaminand ambalajul. Conditii in care, pentru a putea fi reciclat, ambalajul ar trebui
spalat. Iar acest lucru ar insemna un consum de apa, un consum de curent si cel mai
probabil si un utilaj in sine de spalare care costa foarte mult.
De aceea, in momentul in care se respecta regula de baza: nu se combina reciclabilele
cu organicele (cam aici ne tine momentan transportul deseurilor reciclabile) atunci este
posibilsa totusi reciclarea.
Mai departe, procesul de colectare arata astfel: deseurile amestecate merg la statii de
sortare, unde se face separarea pe benzi semi-automate, iar ulterior cantitati industriale
(100-200 de tone din fiecare tip de deseu) sunt transportate spre procesatori.

Cele patru fete au fost foarte placut impresionate si de povestea pe care le-am spus-o
despre ZERO WASTE TOWN – Kamikatsu Japonia. Puteti vedea filmuletul pe care l-am facut aici.

Urmatorul cititor a fost o alta carte. Da, era langa mine cartea numita “Rockerul”, care
a vrut sa auda despre povestile din Let’s Do It, Romania!. Afland ca este student la istorie, i-am spus
despre modul in care a reactionat tara la apelul nostru original, acela dat anul trecut, cand
nu aveam multa presa de partea noastra. Astfel, i-am povestit in primul rand faptul ca au
fost judete in tara asta in care lucrurile s-au rezolvat pana la capat exclusiv prin autoritati.
In multe zone nu exista o societate civila care sa se implice in proiecte de acest gen. In
multe judete nu existau ONG-uri care sa raspunda apelului dat de Let’s Do It, Romania! si nici nu au
fost gasiti oameni care sa poata si sa vrea sa miste lucrurile. Nu este o ofensa din partea
noastra, este pur si simplu cum s-au intamplat lucrurile.
In aceasta situatie au intrat judetele din sudul tarii (unde autoritatile au fost pro-active
si cumulat, am avut putin peste o mana de oameni care sa miste), sud-estul (care a fost
multa vreme inactiv) si nord-estul tarii. Abia spre final am gasit in multe judete oameni
motivati sa miste lucrurile mai departe. In unele judete din Nord Est, precum Suceava,
au fost gasiti oameni cu doua saptamani inainte de ziua de curatenie. Dintr-o dorinta de a
face ceva, in Suceava, spre exemplu, un om, Oana Olariu, a miscat pana a ajuns din urma judete care se
organizasera de luni bune.

Zonele in care apelul nostru original (acelasi fara prea mare ecou in presa) a primit un
raspuns puternic din partea societatii au fost nord-vestul (primul ca regiune), urmat de
centru (insa si aici exista cel putin un judet in care a fost nevoie de multa energie pentru
a pune lucrurile in miscare) si vestul (insa si aici au fost mai multe judete in care a fost
destul de anevoioasa pornirea). O surpriza foarte neplacuta a fost judetul Constanta,
in care pana in ultimile saptamani nu am avut o echipa care sa asigure organizarea
sau promovarea in judet. La finele lunii august ni s-a spus ca in acest judet oamenii se
asteptau ca proiectul sa aiba esec, sa se sparga precum un balon de sapun. Ei bine, judetul
nu a fost fruntas, dar ne-a parut bine ca intr-un final am reusit sa avem actiune si in el.
De asemenea, judetul Ilfov nu a avut o echipa de organizare care sa puna la cale lucrurile
asa cum ar fi trebuit. Spre exemplu, Ilfov – Bucuresti a fost singurul judet in care din
peste 500 voluntari inscrisi la cartare am avut numai 7 participanti la prima runda. La fel
precum judetul Constanta, in ultima luna am gasit oameni care au facut tot ce-au putut sa
asiguram o organizare de baza.

Si, ca o ultima experienta, am ales sa citesc si eu la randul meu o carte: “Politistul”. Am
stat de vorba cu un agent de proximitate din sectorul 4. Am aflat ca domnul facea tot
posibilul sa isi cunoasca locatarii din zona arondata, sa mearga in scoli si sa discute cu
cei mici despre ce inseamna siguranta in cartier. Am aflat ca la avizierul de bloc ar trebui
sa fie afisat numarul, insa de cele mai multe ori el este rupt de vecinii inaintati in varsta,
care nu au pe ce sa-si noteze numarul politistului.
Intrucat urmez cursuri de prim-ajutor si am auzit cateva povesti petrecute la locul
accidentelor rutiere, am vrut sa aflu punctul de vedere al unui politist despre primul –
ajutor in acest caz. Domnul mi-a marturisit ca politia nu face cursuri de prim-ajutor. I-
am spus ca acesta este un pacat, pentru ca la accidentele rutiere politia are ca obiectiv
doar fluidizarea traficului, lucru care nu ajuta neaparat voluntarii SMURD. De multe
ori, acestia se afla in situatia de a resuscita victime fara a avea spatiul necesar pentru a-
si desfasoare activitatea: echipajul de politie din zona da drumul circulatiei cat de repede
vine un medic, chit ca acestia nici nu apuca sa inceapa procedura in sine si nici nu pot sa
ridice imediat victima de la sol.

Dar in fine, mai multe povesti aflati la urmatoarea editie a Bibliotecii vii. Am promis ca-l aducem si pe colegul nostru pompier, Mircea, care a coordonatat regiunea de sud a tarii
in Let’s Do It, Romania!.

Liana Buzea

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *