Un weekend aşa cum ar trebui să fie toate

Reading Time: 6 minutes

A fost un weekend plin. Plin de optimism, plin de zâmbete, plin de iniţiative frumoase şi plin de oameni exemplari, aşa cum ar trebui să fie orice weekend.

Sâmbăta a început în forţă la Piatra Neamţ, unde un grup de 40 de tineri susţinători ai proiectului Let’s Do It, Romania! S-AU strâns la ora 10:00 pentru a face curăţenie pe muntele Cozla şi AU strans în două ore în jur de 10 metri cubi de deşeuri.


Au reuşit să obţină chiar sprijinul firmei de salubrizare Brantner ce a asigurat necesarul de saci menajeri şi transportul deşeurilor, iar Directorul General, Ionel Ploaie, a lăsat şi o declaraţie semnificativă pe site-ul pe care a fost lansat ideea. Vă invit şi pe voi să citiţi întregul articol post-eveniment, Ecologizarea muntelui Cozla, să vă bucuraţi ca şi mine de fiecare dată când mai descopăr nişte oameni deosebiţi şi să îi felicitaţi pe participanţi. Un mare bravo şi din partea echipei Let’s Do It, Romania! şi vă aşteptăm pe 25 septembrie să daţi dovadă de acelaşi comportament exemplar. :)



Tot sâmbătă, dar la ceva timp după încheierea acţiunii de ecologizare din Neamţ, în Bucureşti începea prima ediţie BikeWalk pe anul 2010. La ora 17:00 s-a dat startul la pedalat celor peste 400 de bicilişti, prezenţi la eveniment de dragul legalizării plimbărilor în grup pe două roţi. Am fost şi eu pe cele două roţi ale mele, echipată şi cu 100 de steguleţe LDIR, dăruite de SmartGifts.ro, cei care ne vor mai fi alături şi pe viitor şi cărora le mulţumim pentru susţinere. Ei bine, am fost impresionată de căldura şi entuziasmul participanţilor la eveniment, care au purtat cu drag steguleţul chiar şi dupa ce evenimentul s-a încheiat… Îmi pare sincer rău că nu am avut pentru toţi. L-am cedat chiar şi pe al meu, dar oricum, pe parcursul kilometrilor de traseu parcurs, a fost o reală bucurie pentru mine să văd logo-ul LDIR răsărind iar şi iar la fiecare 3-4 biciclişti.



Vreau să-l felicit pe Ariel, iniţiatorul BikeWalk, pentru tot efortul depus în organizarea acestei campanii, şi să-i mulţumesc pentru invitaţie şi ocazia de a vorbi despre LDIR celor prezenţi la eveniment.
Nu îmi pregătisem un discurs, mai ales pentru că fusesem anunţată că nu avem posibilitatea să proiectăm imagini. Deci nu avea rost să încep să ameţesc oamenii cu tot felul de cifre, date şi alte aspecte de acest gen, la care ar fi avut oricum acces pe site. Îmi amintesc de emoţiile pe care le aveam în facultate atunci când trebuia să prezint un proiect în faţa unui public mai larg şi realizez că nu le mai am. Pentru că îmi place atât de mult să vorbesc oamenilor despre acest proiect şi în aceste luni am ajuns să îl înţeleg atât de bine, încât singurele emoţii care mai pot apărea sunt acelea legate de teama de a nu uita că oricât de aproape mă simt de cei cărora le prezint proiectul, în faţa lor nu sunt doar Oana Brătilă, ci sunt Oana Brătilă din echipa de comunicare LDIR şi trebuie să reuşesc să mă moderez. :)


Iar proiectul am ajuns să îl înţeleg atât de bine tocmai prin comunicare constantă cu voi, mai ales prin dialogul purtat cu cei care atacau LDIR din diverse direcţii, mai mult sau mai puţin justificate. A fost şi este în continuare o adevărată provocare pentru mine să reuşesc să găsesc vorbele potrivite pentru fiecare astfel de interlocutor, astfel încât la sfârşitul conversaţiei acesta să plece hotărât să iasă din casă pe 25 septembrie şi să mai ia şi 4 prieteni cu el.
Asta mi se pare cel mai important. Să conştientizaţi importanţa voastră ca individ în acest proiect (şi în general). Să renunţăm la ideea “ce mai contează unul în minus” sau “ce mai contează unul în plus”. Deşi poate nu realizaţi, fiecare dintre voi are o influenţă asupra celor din jur. Faţă de unii este mai mică, faţă de alţii este mai mare şi depinde desigur şi de context. Nu trebuie să fi considerat “lider de opinie” ca să influenţezi acţiunile celor din jurul tău. Numai că este mult mai uşor să influenţezi pe cineva să nu mai acţioneze – cu un simplu “e urât afară, eu nu mai ies. oricum ce contează unul în minus”, pentru că se va gândi că se aplică şi la el. În timp ce este mult mai greu să convingi pe cineva să iasă afară într-o zi ploioasă, când singura obligaţie este una morală.

Trebuie să ajungem în acel punct în care nimeni să nu mai pună întrebarea “ce fac dacă nu mai găsesc 4 persoane cu care să mă înscriu în echipă?”. Fiecare susţinător trebuie să aibă convingerea că va reuşi să mai determine cel puţin 4 persoane să se alăture acestui proiect.


Aşa că asta le-am transmis bicicliştilor, alături de câteva aspecte pe care ţin să le subliniez în discuţiile cu orice persoană:
– faptul că acest proiect nu urmăreşte exclusiv curăţenia de pe 25 septembrie, ci are nişte obiective stabilite pe termen lung, la atingerea cărora acţiunea din septembrie are o contribuţie importantă prin impactul social pe care îl va genera. Vrem o schimbare la nivel de mentalitate, dar o astfel de schimbare se produce în timp. Vrem îmbunătăţirea infrastructurii, a sistemului de amenzi şi vrem creşterea nivelului de responsabilitate faţă de mediu, drept pentru care colaborăm inclusiv cu autorităţile. Cu Ministerul Mediului şi Pădurilor s-a semnat contractul de colaborare chiar în cadrul conferinţei de presă de lansare a proiectului, pe 25 martie.
– mai mare decât componenta ecologică a acestui proiect, este componenta socială. vrem să arătăm că există oameni exemplari în această ţară şi că românii pot acţiona împreună pentru o cauză comună. vrem să schimbăm imaginea pe care o avem noi despre noi. pentru că abia apoi o vom putea schimba pe cea pe care o avem în ţările străine.
– este un proiect al tuturor românilor şi al tuturor celor care trăiesc în România, drept pentru care nu vrem să fie asociat acest proiect cu nicio marcă, fie că vorbim de media, de politică ş.a.m.d. Fiind proiectul nostru (al tuturor), stă în primul rând în noi să îi mobilizăm pe cei din jur, departe de orgoliile unor televiziuni, ale unor ONG-uri sau ale unor autorităţi locale. Dacă fiecare dintre noi reuşeşte să convingă 5 oameni să se înscrie. Iar apoi fiecare din cei 5 convinge alţi 5 şi tot aşa, ne strângem cu sutele de mii peste noapte.



Bicicliştii ne-au aplaudat, arătându-ne susţinerea lor până la final. Sincer, au fost extraordinari pe toată durata evenimentului şi chiar m-au impresionat. Sper să ne întâlnim cu fiecare dintre ei şi în septembrie. Însă, până atunci, să nu uităm de cartare. Şi apropo de cartare, biciclete şi de cel care s-a aflat pe scenă lângă mine, tot în acest weekend a avut loc şi prima ieşire “Let’s Bike It, Romania”, la iniţiativa lui Vlad Dulea. Povestea weekendului a continuat deci la fel de frumos, încă de la 8 dimineaţa, dar despre ziua de ieri vă voi povesti mâine. :)

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

10 thoughts on “Un weekend aşa cum ar trebui să fie toate

  1. BikeWalk … piste de biciclete … 400 de oameni. O glumă.
    Zic doar atât, să nu supăr pe cineva.

    În rest felicitări celor care s-au adunat să pedaleze.

    P.S Din partea suporterului care a făcut observaţia cu privire la comunicatul de presă ce avea în centrul atenţiei acţiunea de cartare şi în care se repeta cuvântul “maşină”. Să nu credeţi că sunt dintre cei care ar da cu maşina peste biciclişti ..

  2. Eu sunt nesemnificativ. (chibit=?)
    Ai dreptate nu a fost o glumă. “Organele” au văzut că se poate merge pe pistele de biciclete cu ocazia asta. Când o să-ţi iei amendă că treci prin parc o să-ţi dai seama şi tu că nu a fost o glumă.

    Să citez pe cineva:
    “Daca nu va dati seama ca promovarea pistelor are ca rezultat scoaterea ciclistilor de pe sosea si exilarea lor pe trotuare vopsite, nu aveti decat sa sustineti bikewalk-uri si alte pseudo-actiuni organizate de pseudo-ong care au alte interese decat prezenta biciclistilor in mediu urban.”

    Din fericire n-am nevoie de “pseudo-acţiuni” ca să mă urc pe două roţi ci o fac din proprie iniţiativă şi strâng câţiva km/lună (cu 3 zerouri).
    Tot din fericire am fost “plantat” lângă zone pitoreşti. Mă bucur de nenumăratele trasee forestiere din zonă, nu am nevoie de “piste” de biciclete.

    1. Asa este Cristi! Educatia incepe de foarte devreme…dar in orice caz, mai bine mai tarziu, decat niciodata. Let’s Do It!

  3. Pingback: Pitesti
  4. bravo tuturor !a-ti facut o treba fb pacat organizarea in judetul NEAMT ar fi trebuit sa fie mai buna dar ..ne multumim si cu atata ..inca odata felicitari! LET’S DO IT, ROMANIA ONE MORE TIME!… I HOPE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *